RSS

,, MANAGEMENTUL CONTROLULUI ”

25 Sep

Managementul controlului

Controlul de fond reprezintă momentul de vârf al oricărei activități, recunoașterea periodică a eforturilor și priceperii investite,  legitimitatea și girarea pe mai departe a politicii aplicate, un nou început dacă vreți. Atunci când la concluziile de final se conchide – Foarte bine ! Dar, domnilor, mențineți ritmul, ștacheta, nu vă lăsați pe tânjeală, mereu e loc de mai bine, succes ! – ei bine, când acesta e bilanțul, starea de spirit, suflul și tonusul nu pot fi decât excelente. Sau, ferească Sfântul și Maica Domnului, controlul poate însemna dezastrul, aruncarea în execrabil și incompetență a tuturor, cu repercusiuni de nedorit pe un termen nelimitat. Când totul se sfârșește cu critici, sancțiuni și imputări, singurul vânt care adie e cel al dureroasei schimbări.

Orice șef, indiferent de nivelul ierarhic, cunoaște la perfecție aceste aspecte, un fel de abc al funcției. Iar Mugur Vătășelu, șef birou financiar, nu făcea excepție. Știa că de la finalul fericit al unui control, la dezastru, nu-i decât un pas, un pas care depinde în primul rând de ei, cei din cadrul biroului.

–          Managementul controlului, explica subalternilor, într-o ședință de informare, nu-i neapărat apanajul comisiei de control, cât mai ales a celui controlat. Comisiile sunt nomade, vin și pleacă, pe când scopul și rolul nostru e să rămânem aici, ca stânca Gibraltarului. Așadar, sublinia în încheiere, să manageriem cum trebuie și acest moment și să dea Dumnezeu să avem parte de cât mai multe în această formulă.

Cum momentul se apropia cu pași repezi, pregătirea se întețea și ea. Suzana, contabila, scria febril, după dictarea șefului, sarcini, împărțite echitabil fiecăruia, de achitarea cărora va depinde în bună măsură depășirea cu brio a hopului. Astfel – eu, Vătășelu – identificarea din timp, nominal, a membrilor comisiei și numărul lor, eventuale afinități, gusturi ; Rodica – sărmăluțe în foi de viță, slabe, chifteluțe, știe ea, mititele așa; doamna Dobrescu – salată de vinete, fără maioneză, renunțăm și la aia de boef, să nu pățim ca anul trecut cu ăla alergic la ou; Tania – prăjituri, mergem tot pe negresă și albă ca zăpada, băgăm și fursecuri, știi c-au întrebat;  Vasilica – platouri cu mezeluri, cașcaval, măsline, știe,  dar atenție, să ia Rucăr, ălalalt s-a făcut ca dracu de-mi crăpa obrazul; Stere – vin, alb, nu pătează, nu vreau să-i cumpăr iar cravată vreunui gură spartă, Ghiță – țuică și coniac…așa…whisky și țigări avem în fișet…aaaa, Ilie – de la cumnată-su, la Odobești, șampanie pentru final, să împrumute și o frapieră, vezi că au ăștia la personal, trebuie să luăm și noi una…bun…cam asta…și normal – Jeni, cu servitul, ținută adecvată. Asta e, la treabă, luni dimineață vin ăștia. Tu Gina, vezi cu hârtiile, ca anul trecut, fără exces de explicații și zel, nu dă bine.

Și au venit, porniți ca de obicei, să găsească toate relele. Până…la Gina însă, financiara cu 35 de ani de experiență prin cifre și ștate și Jeni, referenta, care dansa printre dosare și hârtii cu platourile, mai ceva  ca la Marriott, doar fusese ospătăriță la origini, cu liceu de profil. Apoi Stere, funcționar, adusese niște lăzi frigorifice, pe așa călduri, de piatră să fii și să nu iei câte ceva de la gheață. Mergea bine, vineri era gata, pe miercuri așa Gina  îi cam lămurise, mai răsfoiau așa câte una alta, erau băieți de treabă, deja de-ai noștri cum spunea Vătășelu.

În sfârșit, vineri, ultima zi, una pur formală, de bilanț. Toată lumea la patru ace, frapiera în exercițiul funcțiunii – Domnule șef al comisiei, domnilor membri, noi ne străduim să  ne facem datoria cum putem mai bine, declama Vătășelu semioficial, propunând o șampanie în cinstea lucrului bine făcut.  Numai șeful comisiei, puțin balonat, a cerut o d-aia, de prună, poate-l mai lasă – Domnilor, acum la final, ca și concluzii…scrie și-n raportul pentru minister, dar vă spun, e…bine, spre foarte bine, și, luând o gură de prună, sub formă de toast, încheie…așa că dați-i… tare, niciodată mai tare nu strică ! Vătășelu simte…momentul și hotărăște să încheie apoteotic, promițător – ’Nțeles domnule președinte al comisiei de control ! Ghiță, notează, la anul…din aia de Bihor, fiartă de trei ori !

În acea secundă ceva s-a petrecut. Șeful comisiei, și așa stricat la burtă, a început să tune și să fulgere. A cerut raportul și a adăugat în subsol – calificativ FB activității, însă propun sancționarea șefului de birou, pentru impertinență, sfidarea comisiei și aluzii calomnioase. Vătășelu a fost mutat,  cu lacrimi în ochi îi îmbrățișa pe fiecare. Gina, care-și permitea, l-a întrebat – Ce te-a apucat mă cu …Bihoru ? Hârțoagele chiar erau…pe bune, eu ce păzesc ? Hai, mai vorbim, vezi acolo unde te-a mutat, lasă excesul de zel…vezi că-i punctul tău slab…

Într-adevăr de la extaz la agonie e doar un pas, o balonare, o țuică, o…

T.D.

Anunțuri
 

Un răspuns la „,, MANAGEMENTUL CONTROLULUI ”

  1. daurel

    25/09/2010 at 7:15

    Candva mi-am dorit sa fiu ORGAN DE CONTROL
    PS. nu in finante, ci in tehnica: macarale, recipienti sub presiune-inclusiv cazane de facut palinca….

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: