RSS

,, CULTUL MÂNDRIEI ”

22 Sep

un tip dur

…ești slab mă, sunteți slabi, muieri…nu trebuie lăsați domnule. Te-a călcat unu’ pe coadă…pac, la judecată…îl acționezi domnule, îi intentezi proces, să se sature, să se-nvețe minte, să-l ia mama dracului…s-te respecte altădată…

–          Acum mă…pentru un loc de parcare…să mă târâi prin tribunal…

–          Păi dacă ești slab…îi trânteam o sesizare de se sătura…ehe…unchi-miu, Costache, douăzeci de ani s-a judecat pentru un colț de grădină…nu s-a lăsat domnule, nu s-a lăsat…

Așa pleda Cristache Coșcodaru în fața amicilor strânși la o halbă. Îl știau toți, pornit grozav…

–          Mă, tu procuror trebuia să te faci, îi spuneau cu admirație, o ai în sânge…

–          La penal cu ei domnule, te calcă în picioare ca pe…dacă ești moale…nu trebuie să stai la discuție, s-te lași terfelit, fără frică, și cu Dumnezeu mă judec dacă simt că…și cu dracu mă iau de piept…

–          Ce să fac mă Tache, așa îi spuneau amicii, nu toți au nervul tău, mă ia frica numai când aud de tribunal…

–          Slab, ești slab, de drag mă duc numa să-l văd acționat…ehe…nu m-aș lăsa călcat așa…

–          Nu mi-a făcut mă mare brânză…doar îl știi, ăla cu duba de a parcat pe locul meu, gargaragiu, gălăgie…

–          Pentru calomnie…cum s-te facă măgar…îi trăgeam o plângere de…dar tu…mă rog, n-ai cultul ăsta al mândriei…

–          Hai mă…

Îl priveau beți de admirație pentru curajul și atitudinea sa, era clar, Tache avea în sânge gena aprigă a lui Traian și Decebal, cum zicea Biță.

–          E o chestiune de onoare, de mândrie domnule, nu ești cârpă, explica el. Dacă ai posibilitatea, arma justiției la îndemână, de ce s-te lași luat înainte, tratat de sus, comandat ? Ehe, unchiu Costache…ca la Oituz a luptat domnule, uite așa, numai să aibă el ultimul cuvânt…

–          Și ?

–          Cum și…i-a dovedit frate, a mutat ăla gardul juma’ de metru mai la vale… Ce om ! Nici Dumnezeu nu-l lua înainte !

–          Parcă tu…ai vână mă Tache, avocat mă trebuia să fii, să mor de nu, barem știam că de-i ceva…are cine ne…acolo, la justiție, așa…

–          Slabi, aia sunteți…hai că am plecat…

–          Stai mă că-i devreme…

–          Măăăăăă Biță, uite d-aia vă calcă-n picioare toți, nu sunteți hotărâți măăăăăă, io când zic că plec, păi poa să vină Hristos, eu tot am plecat, aia e… Hai, sănătate, și nu mai fiți slabi măăăăă !

Cu acest îndemn se despărțea mereu de ei și în zece minute era acasă.

–          Tu ești ?, se auzea glasul Sandei, din cotloanele câte unui șifonier. Nu te mai satură…de stat cu golanii, văd că deja ți-ai făcut obicei să întârzii peste opt, ieri cinci minute…azi iar…mâine zece, ce, nu dovedești să le povestești de justițiaru’ de unchitu’ ? Dobitoc mai mare ca ăla… Hai azi, mișcă-te, ai treabă, Burebista…sau cum îți zice retardatul ăla de Biță…Traian…vai de capu’ vostru…vezi să nu spargi borcanu’ că vezi tu pe…

Acasă, justiția era neputincioasă.

T.D.

Anunțuri
 

Un răspuns la „,, CULTUL MÂNDRIEI ”

  1. gabriela

    22/09/2010 at 17:59

    hmmm…e o vorba care spune ca dreptatea umbla cu capul spart…pai in cazul lui cam asa era. Si el saracul, isi permitea sa vina acasa la „ore mici”. Opt si cinci minute? Incredibil de nemaipomenit! 🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: