RSS

,, PASIUNI, DE CASĂ ”

20 Sep

Pasiuni

Doamna Solomon avea trei mari pasiuni. Telenovelele, curățenia și prăjiturile sofisticate. În materie de dulciuri cel puțin, de la cozonaci la torturi extravagante, era autoritatea absolută, unanim recunoscută și respectată. Pe la sărbători sau alte ocazii, nu mai prididea cu specialitățile, plus răspunsului  la telefoanele diverselor prietene, câte ouă se pun…cum faci crema…de ce nu crește aluatul…ș.a.m.d. Nu era ușor deloc, mai  ales că în acest timp se derulau și minunatele povești de dragoste pe postul… A  reușit însă să înlăture acest mic neajuns, micul televizor special cumpărat pentru bucătarie, o ține conectată și la firul romanticelor evenimente. Se oprea vrăjită din bătut ouă spumă, să urmărească câte o scenă. Uneori, tocmai atunci se găsea și Victor să-și facă drum prin bucătărie. Îl admonesta supărată-

–          Acum te-a găsit frecatul pe aici, închide ușa, faci curent, nu crește cozonacul…fă  ceva util și tu, pune mâna  și dă și tu puțin cu aspiratorul…vezi că-s ocupată…

–          Ziceam să mănânc ceva…

–          Acum te-a pălit…găsește și tu ceva…pateu, salam…nu vezi că-s prinsă…

Da, da, ești prinsă cu bombele de zahăr…mormăia el. Zahăr, tv și frecat aspiratorul…

–          Afară, afară de aici…găsește-ți ceva de făcut.

–          Ies puțin să iau aer, o anunța din hol, cu gândul la mititeii și ciorba de burtă de cârciuma din stația de tramvai…

–          Sigur, sigur…dute, în loc să iei puțin praful…umbli creanga…

–          Am plecat…praf e în capul tău…de la atâta cocă și tv, o firitisea-n gând.

În acest timp, ea, în pauza dintre filme și cât se cocea o tură de minunății dulci, își desăvârșea pasiunea, băgând puțin și aspiratorul. Oricum el ar fi dat de mântuială.

–          Ai venit…umbli toată ziua în timp ce eu nu-mi văd capul…ia uite ce cozonaci, ia uite ce prăjituri…ia gustă…e…ce zici ?

–          Bune, bune…dulci…grozav desert…

–          Învață să apreciezi !

Cum să nu…o să dea diabetul în câinii soacră-mii…cine mănâncă atâta amar de dulce, gândea el distrat…și nu prea…

–          Dragă, ce mâncăm ? E seară…la prânz m-am amețit cu pateu…

–          Iar mâncare ?  Stai tolănit și mănânci…altceva nu știi…ai răbdare, mai am de copt…

–          Atunci ies puțin…să iau aer…, ce o avea la nea Mișu de seară ? O tochitură aș mânca, gândea ieșind.

Iar la nea Mișu se găsea mereu. La întoarcere o găsea moțăind pe canapea, cu televizorul mergând.

–          Vezi că ți-am lăsat cozonac pe masă, ai și lapte-n frigider, ziceai că ți-e foame și tu umbli brambura…la prăjituri nu umbli…îți dau eu mâine, trebuie să se-ntărească crema…

–          Da dragă, mai încape vorbă, poate nici cozonacul nu trebuia să-l tai așa cald…nu muream de foame…găseam eu un pateu ceva…

T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: