RSS

,, CEASURI RELE ”

16 Sep

Veritabil

–          Îl vezi, da ? Două mii jumate face, veritabil, elvețian, automatic, fi-miu mi l-a făcut cadou, uite-l aici, l-am găsit și în catalog…la secundă merge…bijuterie nene.

–          E…e …arată…numai să fie original…

–          Ce vorbă-i asta mă ? Vrei să-mi strici inima acum ? Cum…îmi lua fi-miu replică ? Îmi pare rău…nu-l cunoști pe fi-miu înseamnă…

–          N-am vrut mă să zic…dar în ziua de azi…doar știi, falsifică ăștia și ouă…

–          Știu, dar nu-i cazul, uită-te și tu, marcat, ștanțat, stas tot, ca la catalog, uite aci…swiss, ce mai vrei…

–          Să-l porți sănătos jupâne !

Și totuși, un dram de îndoială tot s-a strecurat în sufletul lui Jean Ticulescu, a dat băiatul atâția bani, dar e tânăr, nenorociții ăștia sunt versați, vorba lui Tache, falsifică până și… Doar știa și cazul concret al ăluia, s-a dus să-și pună dinți de porțelan, a dat zeci de milioane și…când la nuntă, la tortul miresei, se stinge lumina, intră becurile alea…ca la discotecă…ăla parcă avea un far în gură, așa-i arăta dantura, fluorescentă, plastic ordinar… A scotocit tot internetul, după indicii de autenticitate, la exterior totul se potrivea, fără nici un dubiu, dar înăuntru…nu se încumeta să-l desfacă, de, lucru prețios, nu umblă în el așa tam-nesam oricine, fără să se priceapă. Tot Tache i-a dat soluția –

–          Du-te Jane la un ceasornicar, dar unul serios, vezi că pe Calea Victoriei găsești, și te lămurește domnule imediat, ba ți-l și curăță puțin la mecanism, cât o fi de ermetic, tot intră…

Da, asta era, un specialist avea să-i spulbere orice urmă de îndoială, ori va avea certitudinea că e veritabil, ori… Marți dimineața, la prima oră, a identificat o ceasornicărie serioasă și a prezentat ceasornicarului obiectul, împreună cu neliniștea sa. L-a luat omul, s-a uitat, cu lupa, a verificat, serie, siglă, cadran –

–          Domnule, nouș’nouă la sută e autentic, ar fi prima dată să mă înșel…

–          Meștere, desfă-l, să fim sută-n sută…poate-l și curăți puțin…

–          Cum să nu, îndată…îl ia, îl bagă acolo sub lampă, Jean privea vrăjit la zecile de piese expuse, mai vechi sau mai noi.

–          Formidabil ! Meștere, și-s originale toate ?

–          Altă marfă nici nu țin…domnul meu, felicitări, autentic, sută-n mie, ehe, ce bijuterie, ce lucrătură…ascultați-mă pe mine, ăsta nici n-ai nevoie să-ți arate ora exact, e o capodoperă el, așa, ca obiect, în ziua de azi…unde întorci capul, vezi cât e ceasul…

Jean Ticulescu plutea, să mai zică Tache ceva. Nici nu a luat în seamă că la vreo săptămână, a început să cam rămână în urmă, adevărul e că rămăsese obișnuit să vadă cât e ora la telefon. A observat și el că swissul cam fenta serios timpul, și ?, în urechi avea doar pilda ceasornicarului, care-l verificase și-l curățase, pe care și-o însușise și o spunea apăsat pe la câte o paranghelie –

–          Mă, ăsta e operă de artă, asta-i menirea lui, ora exactă o arată toate știfturile…ăsta-i bijuterie, finețe…

Ăia râdeau să moară. Mai puțin băiatul…tată, tată…de acum să-l întrebi pe ceasornicar cât e ora. După față, cred că asta gândea.

T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, CEASURI RELE ”

  1. coramica

    25/09/2010 at 8:37

    Ar trebui sa publici chestiile astea.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: