RSS

,, ZOON POLITIKON ”

10 Sep

Politică

Știa tot satul, Mitrică Scarlat era omul de casă al primarului. Șofer la primărie, plus șofer particular al edilului, căruțaș, grăjdar, agricultor sau om de serviciu în gospodăria aceluiași, Mitrică era mulțumit. O mâncărică caldă la prânz și seara, un pahar de ceva, o bucată de porc la sărbători, nu era rău. Avea și o misiune mai specială trasată de boss, să ia pulsul birturilor din sat, să vadă care mai sunt preferințele electoratului și eventual să canalizeze pe cât poate, pe cei nehotărâți și nu numai, către puterea actuală.

Trup și suflet alături de patronul  său, nu a dezamăgit niciodată. La șase era prezent la datorie, vedea de animale, curăța grajdurile, mătura curtea. La șapte doamna primar îi punea ceva dinainte, un mizilic ceva, ca dimineața. Se mai învârtea apoi prin gospodărie mișcând una alta, iar la opt era la primărie primenind mașina de serviciu. Dacă șefu avea deplasări în comună, bine, dacă nu făcea o tablă cu nea Epureanu, omul de serviciu. Prânzul, făcea rondul la animalele primarului, le aranja, mânca ceva în șopron și înapoi la primărie. De obicei, după masa, șeful se mișca, de, un primar trebuie să fie văzut în toate satele comunei. Pe la patru ziua era gata, aștepta până încuia secretarul și înpreună cu nea Epureanu, zilnic aproape, poposeau la crâșma lui Cioricanu să închine una mică în sănătatea lui dom primar, care le dădea o pâine albă de mâncat la toți. Pe seară, din nou rondul la orătănii, îmbuca ceva tot în șopron și acasă. Nu era însurat, stătea cu mamă-sa, bătrâna se bucura că nu se ține de prostii și e în slujba asta.

Alegerile se apropiau cu pași repezi, eforturile ca șefu să ia cel de-al patrulea mandat se întețeau. Mitrică, nea Epureanu, secretarul, vicele erau angrenați febril în efortul de campanie, ideologic și material, lipeau afișe, făceau lobby, stimulau electoratul. Staff-ul se întrunea de obicei în separeu la Cioricanu, acolo se ticluiau strategii, acolo se puneau la punct direcții de acțiune și se împărțeau sarcini. Mitrică era mandatat cu influențarea păturii consumatoare, a văduvelor și a tineretului, nea Epureanu cu bătrânii și familiile venetice aciuate în marginea comunei, iar secretarul cu intelectualii și gospodarii. Vicele se împărțea pe acolo pe unde exista rezistență, însoțit de șeful de post, în calitate de oficialități, explicau oamenilor doctrina și proiectele de  viitor, pe îndelete. Săptămânal, în biroul șefului, avea loc briefingul, realizări, cheltuieli, estimări. Scrutinul era ca și rezolvat, încă din primul tur, principalul contracandidat era slăbuț, unde mai pui că era și internat în spital momentan, fusese bătut într-o noapte de autori necunoscuți, fapt speculat de Mitrică and comp. – un scandalagiu, care se bate ca derbedeii.

–          Hai noroc nea Epurene, dom Mardare, dom vice, trăiască și dom agent-șef, poate candida și Obama, cinci ani de acum tot șefu-i cel  mai tare, închina zgomotos.

Doamna primar murea de dragul lui, băiat mai harnic și mai dedicat ca Mitrică, mai rar. Gică, insist, mă supăr rău, îl pui pe lista de consilieri locali după alegeri, dacă nici Mitrică nu-i loial, atunci…, îi spunea lui bărbată-su. Într-adevăr, scrutinul a fost doar o formalitate, scorul a fost zdrobitor, fără dubii, însuși contracandidatul, cu piciorul în ghips, l-a felicitat public, Mitrică, fair-play, l-a adus cu mașina în curtea primăriei, de, era omul imobilizat. S-a ales și Mitrică consilier local, păstrând și postul de șofer, știa toate treburile. Și în gospodăria șefului a continuat să fie om de bază, ce dacă era consilier, munca cinstită nu are culoare politică și nici funcții. Spăla covoare mai ceva ca o fată, geamuri…bec le făcea, frecate cu ziar, așa cum văzuse la mamă-sa.

Gura slobodă a lumii însă nu doarme. Prea-l alinta doamna primar, Mitricuță în sus, Mitricuță în jos…de, ca la țară. Plus că avansase, de la șopron la odaia din fund, când îl prindea noaptea trebăluind cu vitele sau cu câte o căpiță de fân, înnopta acolo. Șeful insistase de fapt, ce să mai bată jumate de sat și s-o și trezească pe bătrână în miez de noapte. Apoi, el mai pleca două, trei zile la centru, convocări, congrese de partid, D-ne ferește noaptea, fată o vită, cade curentul, o mână de bărbat e altceva. De bârfa satului auzise și bossul, dar nu era el omul ăla să plece urechea, zicea chiar tare, la câte o masă-

–          Domnule, eu fac politică, politica-i mars…marc…marchiabelică domnule, scopul scuză mijloacele, de mă luam după toți…două mandate maxim…Mitricuță vin’ la tata s-te pup, uite-l domnule, ăsta-i nădejdea mea…

Doamna îi sorbea din priviri, gospodăria mergea ca pe roate, politica la fel.

T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: