RSS

,, FLAGRANTUL ”

07 Sep

Flagrantul

Erau căsătoriți de aproape douăzeci de ani. Cu toate astea o temă era omniprezentă, reînvia periodic, lunar aș putea spune. Presupusa lui infidelitate, materializată în umblatul ochilor, flirt și alte forme incipiente ale mizerabilului adulter. Spun incipiente deoarece probatoriul era totuși unul șubred, erau simple bănuieli sau feelinguri feminine sau cum s-or chema în lumea femeiască, ridicate însă la rangul de dovadă incriminatoare incontestabilă. Bunăoară, mai greșea câte unul numărul de fix, ea – Aha, te verifică fufa ! sau întârzia puțin – Ați pierdut noțiunea timpului, ai ? sau o nuntă, o petrecere – Vezi, verifică-ți ochii, i-ai uitat, unul în decolteul blondei și celălalt lipit de fundul brunetei !

Un adevărat laitmotiv cu care el se obișnuise. Motive ca lucrurile să escaladeze adevărul este că nu existau, însă ea își menținea, constant, tirada. Poate preventiv, nu știu. Odată cu vârsta, eu mă gândeam că toate capetele de acuzare vor slăbi treptat, de, timpul lucrează, oamenii se mai coc la minte, mai ales că dovada palpabilă care să confirme acest îndelungat proces de intenție, nu a apărut niciodată, și slavă Domnului, dacă nici ea nu era vigilentă, atunci nu știu cine ar mai putea fi. Se vede însă că m-am înșelat, presiunea acutizându-se – Ai să rămâi cu gâtul strâmb tot uitându-te după fetișcane, te-ai reprofilat văd, ai renunțat la măritate ! Își ieșea din minți când el îi răspundea în glumă – Parcă ești un procuror frustrat care n-a reușit să bage pe nimeni la răcoare, ha, ha și tot perseverează acuzând la întâmplare, ha, ha.

Ei nu, asta era deja prea mult, depășea cu mult presupusele lucruri necurate. Să iei peste picior feelingul unei femei e pur și simplu sfidare, ca și cum bănuitul ar râde în nas instanței – Prinde-mă, dacă poți !, cum știa ea că spun infractorii de calibru. Iar Bebe tocmai o rostise, în altă formă, dar o rostise ! Așa va să zică, și-a spus ea, cu specimene perfide și abile, se impun metode pe măsură, neconvenționale, pentru a-i pune față în față cu dovada de neclintit a ticăloșiei lor.

A ticluit un plan pe cât de abil, pe atât de diabolic, menit să-i confirme bănuielile de aproape două decenii. A  început prin a-i trimite sms-uri de pe o nouă cartelă, dulci și afectuoase, semnate mereu – o admiratoare, după care închidea telefonul. Încet, încet au căpătat ușoară tentă erotică, apoi explicite de-a dreptul, pline de dorințe ilustrate în cuvinte demne de romanele deocheate. A primit răspuns la câteva,  cu întrebarea – Cine ești și ce vrei ? Din acest moment mesajele au devenit realmente fără perdea, ba chiar lucruri ce țin de domeniul industriei xxx.  Îi urmărea atent comportamentul, hm, părea neschimbat – E șmecher, și-a spus, cred și eu, de douăzeci de ani face asta… Terenul fiind pregătit, a hotărât să aplice stratagema finală, flagrantul. I-a dat un ultim mesaj, în ziua x, ora z, în locul y, îi cerea să se întâlnească. Ok-ul așteptat a venit. Se și vedea administrându-i două perechi de palme și privindu-i moaca perplexă când avea să apară ea.

Ziua a venit, pretextând din vreme că merge la Mioara, a plecat, azi avea să-i demaște vinovăția. El a zis că merge nu știu unde, prima dată în douăzeci de ani nici nu l-a ascultat unde se duce. A ajuns la locul stabilit, cu un sfert de ceas mai devreme. Ferită bine, la nici un minut, l-a zărit – Nenorocitule, vino, te-am prins, doar un pic am fost isteață și ai picat… Doi puști, de liceu păreau, i-au tulburat monologul, fluierau și râdeau ca pe maidan – Derbedei, parcă Bebe cum era…și-a zis. Hm…unde dracu a dispărut, nu-l mai zărea, ăsta-i chiar tolomac, să vezi că nu nimerește… Îngrijorată, a așteptat, la o jumătate de oră… –  aha, uite-l, ăsta-i amețit rău… Dar, din nou, Bebe apare și…dispare. A tot așteptat, nimic.

L-a găsit acasă, trântit la TV – Gata dragă, de acum mă poți verifica, i-a spus mândru, arătându-i mobilul. A rămas interzisă și șocată, amintindu-și că acum o lună îi ceruse imperativ să renunțe la vechiul număr, când se pensionase anticipat, parcă-l sunau toate fostele… S-a înroșit și a și amețit, ca trăsnită, amintindu-și și  de cei doi liceeni, dacă…sms-urile…ce rușine… Și unde mai pui că stăteau în blocul vecin ! E clar, munca de investigații e riscantă…Doamne, de n-o fi ceea ce gândea acum… Cel puțin pe moment, Bebe era exonerat.

T.D.

Anunțuri
 

Un răspuns la „,, FLAGRANTUL ”

  1. oanaclara

    07/09/2010 at 4:28

    🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: