RSS

,, O FEMEIE PRETENȚIOASĂ ”

03 Sep

O femeie pretențioasă

Se simțea frumoasă și admirată. Din totdeauna s-a simțit așa, trăire  care îi dădea o siguranță de sine și o hotărâre debordante. Simțea privirile admirative care o urmăreau pretutindeni, știa că este suficient să-și exprime doar vag o dorință și orice bărbat ar fi sărit să i-o îndeplinească. Nimeni nu i-a putut însă ajunge la inimă și cuibări acolo,  ea însăși spunea că are standarde mult prea ridicate pentru muritorii de rând, fiind pretențioasă și sofisticată, și atâta vreme cât încă nimeni nu s-a putut înălța la înălțimea ștachetei, ea nu are de gând să o coboare.

Între noi fie vorba era de o frumusețe aparte și de o eleganță în vestimentație și mișcări, de-ți tăia respirația, atât pot spune. De altfel muritorii de rând nici nu îndrăzneau să o privească, o divinizau în tăcere. Pe cei care mai  încercau o glumă, o aluzie, îi strivea pur și simplu, avea o limbă ascuțită și cum am spus, siguranța celui care se știe adorat. Câți nu au încercat să-i intre în grații, copleșind-o cu complimente, câți nu i-au așternut la picioare adevărate  paradise materiale, oameni grei, cu statut și influeță. Avea însă un fler de felină, depista imediat toate tarele  și neajunsurile care guvernează specia masculină în apropierea unei femei frumoase. Iar ea era puțin spus frumoasă. Rămânea rece și ironică la toate aceste ploconeli pe…trei picioare, cum le numea ea. Bărbatul care să-i capteze atenția cu mai mult decât întâmplătoarea lui prezență în raza ei vizuală nu exista, dintr-un simplu motiv, bărbatul perfect fie nu se născuse încă, fie cine știe pe unde hălăduia.

Sau poate greșesc. Într-o zi, în apartamentul de vis a vis s-a mutat un tip, tinerel, unul din mulții bărbați comuni, și-a spus, urmărindu-l de la balcon cu un singur scop. Și-a luat o piatră de pe inimă, nu era țigan, avea oroare. Restul…un alt ploconitor pe trei picioare, s-a hotărât să-i taie din nas cu prima ocazie, de se gudură cumva. Ocazia s-a ivit repede, doar erau vecini. Cu un braț de cumpărături se chinuia să deschidă ușa blocului, când a apărut tipul. I-a  ținut ușa, i-a chemat și liftul, ușa liftului. Dar, atipic, în afară de un bună ziua comun și un dați-mi voie să vă ajut mormăit, n-a schițat nimic. În timp ce despacheta a zâmbit în sinea ei, acum nu știu ce fel de zâmbet – Parcă ajuta o babă de optzeci de ani, și-a zis, în fine, e cu bun simț, asta nu-i rău. Apoi, altădată în parcare, cineva abandonase o cutie imensă de carton chiar pe locul ei, tipul, cu o geantă în umăr, văzând-o că se chinuie să împingă aia, i-a dat o mână de ajutor, la fel, un bună ziua și la revedere.

Acum însă ea l-a întrebat – V-ați mutat recent, nu ? – Da, Adrian Vasiliu – Anda Mihăilescu, îmi pare bine. Și cam atât. Hm, ăsta e a opta minune a lumii asta e, un bărbat simțit și care nu gândește cu… Încet, încet s-au împrietenit, a aflat că-i programator și că e singur. Odată chiar i-a bătut la ușă să-i ceară un ciocan, ceva de bătut, să pună un tablou, el i-a dat un ciocan de șnițele, au râs, cum să aibă un informatician scule de tâmplărie. În sfârșit, s-a arătat mai sociabil, s-a oferit să bată el cuiul. A cam râs de stângăcia lui, parcă bate șnițele, și-a zis. A făcut o cafea, l-a servit și cu negresă – Săracu, se vede că-i singur, i-a uite cum înfulecă, gândea distrată. El își vedea de farfurie și întreba nimicuri. Simpatic, a fost concluzia, închizând ușa în urma lui.

Și, cum se întâmplă de obicei, de la simpatic la lucruri mai profunde e doar un pas. Dumnezeule, chiar mă gândesc la el, își spunea. Iar el…și el părea nu atât de indiferent ca la început, dar…nu schița nimic. Bărbați mototoli, care nu-s nesimțiți, sunt timizi, ocăra în sinea ei. A hotărât să ia ea inițiativa, voalat i-a spus de noul film care rulează la…, ar merge dar… În sfârșit, în sfârșit, și-a învins timiditatea și a invitat-o. A fost o seară simplă și minunată. După film s-au plimbat până târziu prin parc, și-au spus fiecare povestea. E minunat Adi, a șoptit singură punând capul pe pernă, fericită.

Au continuat să iasă. Anda intrase într-o nouă etapă a vieții sale – E drăgălaș așa timid, concluziona afectuasă. Ca de obicei, următorul pas tot ea și l-a asumat. Când își spuneau noapte bună în fața ușii, ea ia luat capul în palme și l-a sărutat cu foc – Mi-ai răpit inima hoțule. El, la fel de timid

–          Anda, țin foarte mult la tine, am tot amânat să ți-o spun, știi…eu sunt gay…

A simțit că i se prăbușesc standardele și ștacheta în cap. Din câte știu nu a mai văzut-o nimeni de atunci, probabil s-a mutat.

T.D.

Anunțuri
 

5 răspunsuri la „,, O FEMEIE PRETENȚIOASĂ ”

  1. Cati Lupaşcu

    03/09/2010 at 11:11

    🙂 🙂 🙂

     
  2. gabriela

    03/09/2010 at 12:33

    pai daca a dat bir cu fugitii bine a facut. 🙂 Era o tipa superficiala iar standardele ei erau doar de fite. Frumoasa, eleganta, cumparaturi, figuri, astea o reprezinta pe ea. Ce vroia? Unul inteligent? Ea nu era inteligenta. Era doar frumoasa. Iar daca tipul era gay, foarte bine. Puteau sa ramana amici. Asta e superficialitatea din natura umana din pacate.
    Mi-a placut subectul. Frumos.

     
  3. costi

    03/09/2010 at 15:29

    pai daca-l iubea asa de tare, isi facea operatie de schimbare de sex.

     
  4. coramica

    03/09/2010 at 17:41

    Pai, conform proverbului, tot aleg, pana culegi. Daca era si ea pe invers? Ca prea ura barbatii. Eu l-as fi apreciat pt sinceritate si am fi ramas amici

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: