RSS

,, BIBI-PORUMBEI ”

07 Aug

Tănase

Tănase a muncit toată viața. La stat. În domeniul eolian, cum îi plăcea să spună. Admitea  sincer că a cam  împins vântul la textile, la Aurora. Era încărcător-distribuitor, asta în acte, că în realitate făcea pe-a curierul. Toată ziua îl trimiteau șefii de la fabrica mamă, cu mici atenții, cămăși, batiste, pe la alți șefi, ba la filatură, ba la coloranți…de, să meargă treaba mai repede. Din cinci cămăși și trei duzini de batiste, nea Tănase își lua de fiecare dată partea  sa, parcă cine le număra. Îl cunoștea toată lumea, Tănase, ăla cu brânză și ouă. Locuia la marginea orașului, la curte, de, ținea și omul o pasăre, o vacă, doi purcei. Doamnele mureau de dragul lui – ,, Nea Tănase, te strâng de gât dacă mă uiți…o brânză și zece ouă, fac o plăcintă, e ziua lu’ fimiu. ’’. Și nea Tănase nu uita pe nimeni. Nu-i vorbă, și oamenii erau atenți, un ness, un BT…ce puteau și ei. Bani nu lua, știa el pe unu’ umflat de miliția economică fiindcă vindea țuică, o făcea în apartament, lua gem de la alimentară și făcea. Renta, o sută kilu’ de țuică… Până l-au depistat, unu nea Florică, de la aprovizionare. Așa că…

Era bine. Doar directorul economic, Ezaru, mai strica atmosfera, după cum își amintește Tănase – ,,Venea domnule la prima oră, urla două ore, ne făcea albie de porci, apoi pleca la băut. Venea la două și iar o tură. Noroc că eu eram pe traseu.’’. Într-adevăr, nea Tănase făcea traseul cu o Dacie papuc carosată. Numai el știe pe unde umbla. Apoi, o cumpănă mare era să-l pălescă. A fost cât pe ce să-l demoleze. Șase luni n-a mai fost el. Noroc că a venit revoluția – ,,La mustață domnule am scăpat, ascultă-mă pe mine, de mă demola făceam atac.’’. Nu a făcut atat și încă doi ani după revoluție, nea Tănase a umblat cu papucul, ehe, libertate, o cursă la filatură, una acasă la el să care cartofi și ceapă  pentru piață. Își luase tarabă, nevastă-sa vindea. Și lapte și brânză, tot ce se putea.

Aurora, au cumpărat-o apoi niște italieni, au făcut restructurări și nea Tănase nu și-a mai găsit locul în noua schemă – ,,Ete-te, pagubă-n ciuperci, loviv-ar falimentul ! ‘’. Și cam i-a  lovit, în câțiva ani a auzit că fabrica-i pe butuci. În acest timp el a prosperat, reprofilat în piețar, și-a ridicat o casă nouă, acareturi, și-a cumpărat și două vaci de lapte, din alea de rasă, cu ugeru’ pân’ la pământ. Se dădea ca pâinea caldă. Vindea chiar și flori, nu cine știe ce flori, dar mergeau și  astea. S-a apucat și de crescut porumbei, avea vreo trei sute, de toate culorile și neamurile. Intrase în legătură cu unii, veneau și cumpărau cincizeci de perechi odată. Lumea l-a poreclit Bibi-Porumbei. Mai trebuie să vă spun că nea Tănase numai la cămașă se purta – ,,Am sute domnule …’’. Și-l cred, atâția ani pe papucul fabricii…

Încet, încet însă, afacerile s-au cam sucit. A apărut concurența, mafia din piețe, oamenii mai pretențioși. Acum…și el a cam îmbătrânit și a lăsat-o mai moale – ,,N-am zece  vieți…am destul…de acum, așa, la relanti…’’. Și chiar așa a făcut, că de renunțat complet nu se putea, avea microbul în sânge.

M-am convins de asta acum câteva zile, când l-am întâlnit pe trotuar, în fața pieții, mai ferit așa, cu un sacoșoi de rafie, plin cu sticle de plastic, cu lapte. De, s-a adaptat, micul comerț, la negru. Avea expuse două sticle și tot privea insistent în sus…

–          Ce tot te uiți în sus bre, aștepți marțienii ?, îl întreb realmente curios.

–          Nu, i-am vândut o sticlă de lapte lu’ unu’ de la etaju trei și aștept…

–          Ce aștepți bre ?

–          Păi i-am zis să-l ia, să-l guste, și…dacă-i bun, să-mi arunce banii…

–          Cum adică bre…dacă-i bun ?

–          Domnule…am două sortimente, lapte, lapte și…d’ăla, știi tu…înmulțit, numai că…uitai să însemn sticlele și…omu ăsta…e client vechi, mi-a fost așa… Văd că nu mai zice nimic, crecă n-a avut noroc…

Am plecat râzând, lăsându-l să scruteze înălțimile. Omul ăsta e incurabil…vezi…dacă  s-a temut de miliția economică, acum a scăpat de fobie. La relanti așa…

T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, BIBI-PORUMBEI ”

  1. daurel

    07/08/2010 at 17:16

    ZAREA si LAROMET erau vecine; tiganii de la curatenie, din ambele itreprinderi, intermediau si carau alcool de la unii, contra cupru de la ceilalti.
    Mi-au povestit cei de la cupru ca lucrau cu sticla cu alcool la vedere; era o sticla clasica pentru lapte vopsita alb…De atunci au ramas convinsi ca romanii sunt cei mai…

     
  2. coramica

    08/08/2010 at 3:30

    No, pai acum fiecare se descurca cum poate

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: