RSS

,, GENERAL DE BRIGADĂ ”

29 Iul

General de brigadă

Aglaia Bumbescu fusese o femeie frumoasă. S-a căsătorit foarte tânără cu Ștefan Bumbescu, tânăr ofițer de tancuri, cu repartiție în garnizoana Giurgiu. Nu a lucrat niciodată, Bumbescu câștiga bine, apoi, a zis că oricând îl poate repartiza în altă parte și s-a zis cu slujba. A mai venit și fata și de… educația unei fete nu-i joacă, așa că a rămas casnică. A gătit, a spălat, a crescut pe Minodora, a măritat-o, aranjată în capitală…destule, unde mai pui și ăi bătrâni… Pe urmă bărbată-su a fost mutat prin avansare, la București, lucru care a coincis cu venirea pe lume a nepotului, pe care Aglaia îl avea în grijă. În plus, era omul de veghe al blocului, madam Bumbescu știa cu precizie cine intra și ieșea, prin urmare vecinii nu-și făceau griji. Ba unii chiar o rugau să…așa discret…că cică umbla o gașcă de spărgători prin cartier.

Încet, pe nesimțite, nepotul a crescut iar stimabila doamnă Aglaia Bumbescu a încărunțit pe bancă, în fața blocului, înconjurată de copiii care se jucau și de capitalul de simpatie al vecinilor, care o firitiseau cu complimente cordiale și sărut-mâini afectuoase. Bumbescu, ajuns între timp colonel, venea acasă târziu, se înțelegeau bine, ea era gospodină și credincioasă, îi plăceau vorba și cafelele prin vecini. Dar madam Aglaia avea și ea un of ascuns –

–          Fane, în ziua în care te-oi vedea și pe tine general, pot să mor !

Fane zâmbea așezat – eh…ce ți-e și femeia, nu mă frăsui eu, cât se frământă ea, își spunea el în gând…parcă fără asta…

–          Acum…dacă o fi să fie, e bine, dacă nu, eu mi-am făcut datoria…

Și chiar a fost să fie. Comandant al unui regiment de tancuri, Ștefan Bumbescu este propus și numit la comanda diviziei, ca urmare a pensionării fostului comandant. Iar madam Aglaia și-a văzut visul cu ochii, la nici o lună colonelul Bumbescu avansa la gradul de general de brigadă.

–          Fane, de acum pot să mor, te văzui cu stele pe umăr !

–          Eh, să fim sănătoși, asta-i important, restu…nu vorbi…nu trebuie să….

Și viața merge mai departe, generalul Bumbescu la divizie, madam Aglaia la gospodăreală și la bârfă în fața blocului.

–          Săru’ mâna doamnă Aglaia, o salută zgomotos plutonierul de la etajul doi, felicitări lu’ dom’ general !

–          Ascultă Liviule, de când sunt eu Aglaia cu tine ? Doamna general Bumbescu vrei să zici…păi…nu-ți e așa, puțin ?

Într-adevăr, de ce se temuse Ștefan Bumbescu, proaspăt general de brigadă, s-a petrecut. Madam Aglaia, o femeie frumoasă cândva, chiar murise în ziua aceea…

T.D.

Anunțuri
 

3 răspunsuri la „,, GENERAL DE BRIGADĂ ”

  1. oanaclara

    30/07/2010 at 3:16

    Of, si cate Aglaia au murit asa… Nu pot intelege cum unii oameni se lasa schimbati asa de o functie sau de bani.
    ”Sa nu uiti niciodata de unde ai plecat” zice o expresie veche. Se poate explica prin – sa nu uiti cine esti cu adevarat. 🙂

     
    • oanaclara

      30/07/2010 at 5:19

      In afara de asta am o problema in legatura cu femeile casnice… Daca nu e bolnava o femeie ar trebui sa aiba propriul loc de munca. Apropo de cafele…d-na Bumbescu a ta e ok, dar am vazut casnice care stateau la seminte in fata blocului. Dimineata cand plecam la munca erau pe banca, dupa-amiaza le gaseam tot acolo. Nu inteleg ce aveau de discutat atat. In schimb cand le veneau sotii de la serviciu rupti de oboseala si lesinati de foame le palea cate o migrenaaaaaa. Motivau ca toata ziua le-a fost rau si de-asta n-au reusit sa gateasca. Copiii erau si ei tot timpul prin fata blocului. Inteleg ca picii trebuie sa se joace, dar pariez ca nimeni nu le-a citit vreodata o poveste. Doamnele nu aveau timp de asa ceva . La urma urmei telenovelele de pe Acasa nu sunt tot basme?
      Compara o tanti de-asta cu una care munceste 12 ore, apoi vine acasa, spala , gateste, ingrijeste copiii si are grija si de sotul ei. Cam cum e?

       
  2. Marina

    01/08/2010 at 20:36

    Sau poate doamna Aglaia, avand in vedere ca a fost casnica toata viata, adica nu a putut gusta din succesul, bucuria si entuziasmul de a creste, putin cate putin in cadrul job-ului pe care ar fi putut sa-l ocupe, facuse din promovarea catre general a sotului ei un ideal propriu, si dupa cum e si scris, si-a insusit si ea denumirea de Doamna general Bumbescu. La salata asta psihologica pe care am gandit-o eu mai adaugam putina senilitate, singuratate, melancolie si se pot explica putine cazuri de Aglaia din cate exista.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: