RSS

,, BACALAUREAT ”

10 Iul

Lacrimi nefondate

Se pare totuși că nu toți elevii patriei sunt atât de serioși, silitori și eminenți pe cât am vrea să credem, și în special pe cât le place să creadă părinților lor. De fapt, statistica promovabilității la BAC spune și mai rău, că aproximativ jumătate și-au dat silința să treacă, dintre care, cu adevărat copii silitori, probabil că și mai puțini. Am văzut o mămică bocind cu lacrimi de crocodil, pentru că odrasla nu a obținut decât un glorios patru. Să mă ierte D-zeu, dar la nota trei sau patru, lacrimile devin cam penibile. Sigur, poate a sperat în alte căi de promovare…asta nu se pune la socoteală…

Știu că sistemul de învățământ are destule carențe, dar asta nu scuză dezinteresul elevilor față de un examen fără de care nu poți merge mai departe cu studiile, dacă vrei. Dezinteres la care părinții au aportul lor, major.  Că să treacă toată lumea, trăgând profesorul cu forcepsu câte un cuvânt din gura examinatului, iar nu-i în regulă, că pățim…ce pățim acum, studențime câtă frunză și iarbă, o veritabilă meserie, meseria de student.

M-am gâdit că noua formulă de susținere a BAC-ului, mai relaxată, va face ca elevii să treacă în masă prin el, ca valiza prin gară. Probabil așa s-au gândit și ei și părinții. Mă bucur că nu a fost așa și că totuși o exigență a existat. Deși, sunt sigur că nu a fost una chiar la sânge, iată că aerisirea examenului nu a făcut decât să scoată și mai mult la  lumină apetitul micuților de a învăța. Nu cred că putem învinui dascălii, sigur, sunt și uscături, ca peste tot, dar eu știu că atunci când am dat BAC-ul, am învățat, și nu neapărat că eram vreo eminență, dar părinții au avut grijă să-mi reamintească, dacă vreți, că trebuie s-o fac.

Îmi pare rău s-o spun, degeaba bocesc acum unii părinți pentru eșecul lamentabil al odraslelor, cât timp au alocat pentru a-i supraveghea și ,,imboldi’’ să se pregătească ? Că…asta e, copilul e copil, singur…învățatul nu-i o prioritate pentru el, mai ales în ziua de azi. Eu zic să  nu mai aruncă vina doar pe școală, așa cum e ea, câți părinți își ajută copiii la lecții și câți îi mai verifică ? Îmi amintesc celebra întrebare a tatălui meu, înainte să plec pe maidan, la joacă – ,,Ți-ai scris, ți-ai învățat pentru mâine ? Ia adu caietele…’’.  Dar…or fi vremuri depășite…

T.D.

Anunțuri
 
 

3 răspunsuri la „,, BACALAUREAT ”

  1. oanaclara

    10/07/2010 at 5:56

    S-au plans ca anul asta au fost comisiile mai putin intelegatoare, ca au fost aspri la supravegheat si la corectat. Poate s-ar apuca totusi elevii de invatat si le mai ies cluburile si Hi5-ul din capete. N-am auzit pe niciunul laudandu-se cu ce a mai citit.

     
  2. costi

    10/07/2010 at 14:24

    E un cerc vicios… Nici parintii nu mai au timp de copii (serviciile sunt cum sunt, banii tot mai putini, stresul adacadabrant), nici profesorii nu mai sunt la fel de dedicati (la banii astia, le cam dau dreptate, desi exceptii mai gasesti cam la orice scoala), iar copiii, cu mintea lor necoapta, se lasa prinsi de tot felul de tentatii. Clar, un rol asumat mai bine de catre parinti, ar rezolva o mare necunoscuta a ecuatiei, dar in multe situatii poate discutia ar trebui sa se rezume la nivelul educational al parintilor.

     
  3. Marina

    01/08/2010 at 21:10

    Ehee.. ce fiori ma treceau pe sira spinarii cand venea tata de la munca si in loc de salut trantea un discurs de genul „8 ori 4, 6 ori 7, 5 la patrat, teorema lui Pitagora, aria trapezului” samd.. un sfert de ora tinea testul. Joaca insemna mai mult goblenuri si mileuri cu mama. Apoi, a trecut vremea, am devenit fata de liceu, m-am ocupat exclusiv de scoala intr-a 9-a, apoi a venit perioada nebuniei. Nebunie care nu se amesteca si in ceea ce privea scoala. Imi place sa cred ca sunt isteata, cu toate ca 8.01 la BACul de anul trecut mi-a cam adus suspine, mai ales la mate. 7.35 dupa meditatii, concursuri, si totusi poate o doza mica de dezinteres. Se putea mai bine. Ma revansez acum, la facultate.
    Il astept pe frate-miu, pe care il mai capacesc din cand in cand. La 17 ani vrea sa devina rapper sau cum s-o scrie, face beaturi, asculta muzica intr-una, si totusi, are mai putine absente decat mine, citeste la fel de mult si ii place cartea. Sper sa nu i se urce la cap vedetismul asta urban de mic rapper in orasel de provincie.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: