RSS

,, AMOC DE IULIE ”

01 Iul

Amoc

Una dintre acele zile ciudate, când un amoc contagios parcă plutește în aer de la prima oră. Claxoane inutile, manevre inexplicabile, vociferări nemotivate, nervi din senin, o veritabilă reacție în lanț care se propagă și pune stăpânire pe toată lumea. Un ritm straniu, în care totul pare a se mișca nefiresc, fie prea repede, fie prea încet, zgomotul pare amplificat, cuvintele devin inutile, fețele celorlalți par altfel, cu o singură expresie întipărită, încruntarea. Ceva apăsător ai senzația că vine de sus, o stare de neliniște și teamă parcă este singura trăire a tuturor, ca și cum ceva nedefinit, dar rău, urmează să se întâmple, singura necunoscută fiind momentul exact, aflat pe aproape oricum. Da, asta e senzația, s-ar zice că toți umblă năuci și dezorientați, să se pună la adăpost pe sine, un adăpost și el necunoscut.

Deși nu-s agitat și nervos de fel, m-am grăbit să părăsesc ,,strada’’ cea cuprinsă de trepidații, de teamă să nu intru și eu în rezonanță odată cu ea. Cu toate că a fost cât pe ce, aveam sentimentul că nu mai ajung întreg unde trebuie, la tot pasul parcă pândeau pericole, o basculantă țâșnea fără a se asigura, un biciclist în echilibru instabil gata să cadă în fața mașinii, un pieton traversând sinucigaș printre bolizi în viteză,  ba și câte o căruță la locul potrivit… Am avut senzația unei mari victorii când m-am văzut la adăpost, bine că nu-s dese astfel de zile, pur și simplu alienate. M-am gândit că m-oi fi trezit eu sucit, nici vorbă.

Ceva a bântuit azi prin aer, bau bau, presiune atmosferică la valori neobișnuite, ultraviolete bete, stafii, criza, nu știu, cert este că sămânța de scandal umbla liberă. Până la acest moment nu m-am molipsit, dar, ziua-i lungă și orice e posibil. Atâta timp cât nu mă pot izola complet, sunt conștient că-s predispus. Sper să nu iau virușii.

T.D.

Anunțuri
 
 

Un răspuns la „,, AMOC DE IULIE ”

  1. oanaclara

    01/07/2010 at 12:28

    Nu stiu ce a fost, dar si eu am simtit la fel. Tot felul de nebuni pe strazi, oameni care mergeau aiurea pe strada si de care trebuia sa te feresti, tot felul de aiuriti…o fi din cauza caldurii, mai stii… Vorba ta, bine ca am ajuns acasa. Nu mai plec azi nicaieri.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: