RSS

,, NEA VASILE ”

02 Iun

Carieră…

Nea Vasile era bine apreciat de șefi. Cu toți s-a înțeles bine, la nici unul nu i-a ieșit din cuvânt. A răspuns mereu promt la micile lor rugăminți, de obicei nescrise în fișa postului – Nea Vasile, fă mata o cafea…, Nea Vasile, dă mata o fugă la colț și ia niște gogoși…etc. Iar nea Vasile era neîntrecut. Ptiii…ce cafea făcea nea Vasile ! Nici o gospodină din lume nu îl întrecea. Sau ce gogoși, ce merdenele, ce ștrudele cumpăra ! Parcă erau alese, mereu cele mai calde, mai rumenite și mai gustoase. Nu-i vorbă, și omul se preocupa. În fiecare dimineață, timp de aproape treizeci de ani, a fost cel dintâi la birou. Nici femeia de serviciu nu venea înaintea lui. Venea, aerisea biroul, deschidea dulăpiorul cu ustensilele pentru cafea și…o feerie, când colegii începeau să apară, îi întâmpina aroma îmbietoare a cafelei aburinde. Cum să nu-l iubești pe nea Vasile ? Aproape că se confunda cu istoria instituției.

Se angajase acum multă, foarte multă vreme. Venise de pe bancurile fabricii de șuruburi din localitate, îl recomandase de acolo cineva, că-i băiat bun, serios, de la țară, muncitor și mai ales ascultător și modest. Și așa s-a și dovedit. Nu a avut ambiții de șefie, a servit cu credință pe oricine s-a perindat pe la conducere. Șefii, când se schimbau, și-l predau pe nea Vasile ca  pe un obiect de preț. Chiar și colegii tineri îl iubeau, povestea numai trăsnăi, în schimbul ajutorului oferit de aceștia, cu pacostea asta de calculator. Nu-i putea deprinde mersul și gata. Pe vremuri…rigla și creionul, pe care, poate nostalgic, poate din obișnuință, încă îl purta după ureche. Făcea parte din ținuta de serviciu. Dar, nu se supăra nimeni pe el, nici nu puteai. Era prea pitoresc.

Acum, nea Vasile se apropie de pensie. A venit și un șef nou, tânăr, din păcate…îl va pierde pe cel renumit de acum pentru cafeaua, poveștile și gogoșile sale. Se spune că nimeni nu-i de neânlocuit, din păcate nu-i și cazul lui nea Vasile… Odată cu acest moment, al despărțirii, biroul își va aștepta vremelnicii ocupanți,  rece și cu miros de dosare. Ehe, cum mirosea pe vremea lui nea…se va spune. Treizeci de ani a plutit în aer, la prima oră, aroma plăcută a nechezolului, cafelei boabe, măcinate, vidate etc , după cum au fost vremurile…nea Vasile a fost acolo, mereu, serios, ascultător, receptiv, săritor… Altfel…nici nu rezista atât… A și muncit, nu-i vorbă, cât a putut și el…dar ceea ce l-a făcut atât de apreciat și iubit, a fost…a fost cuminte domnule, ca o fată mare ! A făcut doar ce i s-a spus…păi…de asta și-a iubit și el șefii, l-au…îndrumat mereu…

T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, NEA VASILE ”

  1. Cati Lupaşcu

    02/06/2010 at 10:04

    Parca ai vorbi de Calin al nostru. O zi pe saptamana lipseste (din motive obiective si stipulate in contract) si toata redactia sufera. Mergem si noi dupa covrigi, dupa mere, dupa forneti, da’ dea naiba daca n-au vanzatoarele ceva cu noi, niciodata nu-s asa bune ca cele cumparate de el 🙂 (pai la ce vanzare le face zi de zi, cu el se poarta ca si cu un zeu)

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: