RSS

,, LUI PĂSTOREL TEODOREANU ”

26 Feb

mesaj

Mucalitul Păstorel,

Gustător convins şi el,

Fiu de dac, fără-ndoială,

Făcu artă prin pileală.

.

La mulţi ani după poet,

Îi fac un apel discret.

Poate nu-s la fel de fin,

Însă-i  tot legat de vin.

.

Poete, cunoscător

Şi de vin şi de umor,

Acuma din vin ies drame,

Nu spirit şi epigrame !

.

Îţi dau S.O.S acut –

Beţia a decăzut !

Se mai bea, însă prosteşte,

Vino de ne… păstoreşte !

T. D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, LUI PĂSTOREL TEODOREANU ”

  1. oanaclara32

    26/02/2010 at 9:52

    Frumos! 🙂

    Uite cateva epigrame de-ale lui Pastorel Teodoreanu:

    Invitat fiind la cramă
    Am răspuns, ca bun creştin,
    Printr-o scurtă telegramă:
    ”Vin!”

    Apa asta e sărată
    Şi, de-o bei pe îndelete,
    E periculoasă, tată,
    Face sete.

    Aroma vinului trecut
    Încet la cap se suie
    Era pe când nu s-a băut
    Azi l-am băut şi nu e.

    Când înjoseşti şi sucul ei şi via
    Şi cu sifon spurci vinul pe care va să-l bei,
    Nu te gândeşti tu oare, mişel între mişei,
    Că pângăreşti natura şi compromiţi beţia?

    Află, bând paharul
    Mic, dar venerabil,
    Că nu-i vin Cotnarul,
    E soare potabil.

    Două lucruri mai alină
    Al meu chin şi a mea boală:
    Damigeana când e plină
    Şi femeia când e goală.

    M-a ajuns amarul,
    Apa şi veninul:
    Să vă fie anul
    Cum v-o fi şi vinul.

    Fă-mă Doamne, morcov, ceapă
    Fă-mă Doamne, tot ce vrei
    Praz, dovleac, spanac, ardei
    Dar păzeşte-mă de apă!

    Beau băieţii harnici
    De cu seară-n zori:
    Unii sunt paharnici,
    Alţii turnători.

    Când îmi spui: „Deschide gura!”
    Şi te uiţi în ea cu farul,
    Vrei să dregi cu picătura
    Ce n-am dres eu cu paharul!

     
  2. oanaclara32

    26/02/2010 at 9:58

    Nu contrazice voia sorţii
    Şi nu sfida stihiile!
    Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
    Iară cei vii cu… viile!

    O să intru în păcat,
    Sfinte Doamne, ţine-mă!
    Pentru vin nu am ficat,
    Pentru apă… inimă!

    Pentru subtilul amator
    Care-şi respectă al său gât
    E bună apa de izvor
    Dar ca uzaj extern. Atât!

    Popa Man e om cu cap,
    Bere bea-n polobocel;
    Doar nu-s capră, zice el,
    Să mă mulţumesc c-un ţap.

    Să cred nu ştiu în care Dumnezeu
    Şi cui să mă închin nu am habar,
    Dar am crezut şi crede-voi mereu
    În Artă, în Moldova şi-n Cotnar.

    Şi Afrodita cea în şolduri lată,
    Şi Joe, cu alaiul lui ceresc,
    Nu s-au ivit din bolta înstelată,
    Ci dintr-o amforă cu vin grecesc.

    Şi astăzi, ca-n atâtea seri
    Când pivniţa-i adâncă,
    Tăria vinului de ieri
    Ne urmăreşte încă.

    Spuneţi şi copiilor,
    (Culmea ironiilor):
    Am pus cap beţiilor
    În Şoseaua Viilor!

    Suav, amurgu-şi lasă rugina în pahare,
    Miresmele grădinii în noi se răspândesc
    S-a desfundat clondirul cu vin moldovenesc,
    Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare!

    Oare nu-ţi mai aminteşti,
    Vorba din bătrâni lăsată?
    Din beţie te trezeşti,
    Din prostie niciodată.

    Unul bea că-i băutor,
    Altul bea că-i bestie,
    Numai eu, că am umor,
    Beau aşa, de chestie.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: