RSS

,, TALENT NATIV ”

13 Feb

Poezie

Este incredibil cât lirism, câtă poezie şi metaforă avem în sânge, noi românii. Este, fără dubiu, o trăsătură nativă, care se accentuează odată cu avansarea în vârstă şi mai ales cu avansarea în ierarhia profesională. Apetitul spre spus poveşti, pilde, de a ţine predici încărcate de tâlc şi înţelepciune, de a bate câmpii cu graţie într-o estetică literară fascinantă, dar lipsită de conţinut, atinge punctul culminant atunci când românul ajunge măcar un pic şefuleţ.

Când se vede instalat în scaunul de şef, pe care se poate răsturna ca un paşă ostenit după o bătălie, omul românesc dă toată măsura lirismului cu care strămoşii săi, poeţii anonimi, l-au fericit, transmiţâdu-i-l sub formă de moştenire genetică. Degetul arătător, ridicat sub formă de – ,,Atenţie, urmează să spun ceva genial !’’, tonul apăsat şi gesturile ample ale mâinilor, vrând să cuprindă parcă tot mapamondul, previn auditoriul subaltern că şeful e în plin proces artistic creator şi o muză nevăzută, care circulă doar prin biroul său, i-a insuflat încă un text, încărcat de cele mai minunate şi meşteşugite figuri de stil.

Din punct de vedere literar, şeful se apropie de perfecţiune. Întreaga sevă a poeziei şi sensibilităţii unui suflet născut întru estetic, se revarsă din discursul omului. Auditoriul, beat de admiraţie şi respect, e hipnotizat, ţine să-i soarbă fiecare cuvinţel, prin toţi porii, unii chiar şi prin guri, altfel nu le-ar avea deschise. Întreaga incintă pare încremenită, însuşi timpul pare a se fi oprit în loc, spre a asculta şi el, tranchilizat, feeria epică, beatitudinea lingvistică plină de trăire. Un pix neatent cade jos, răsunând ca o bombă, ca o blasfemie la adresa momentului artistic. Şeful face o mică pauză, sancţionând astfel, în mod subtil, dar ascuţit, neatenţia. Vinovatul se simte flagelat la sânge odată cu reluarea firului epic, poetul nu omite să înfiereze printr-o metaforă arzătoare, lipsa de simţire a respectivului.

Încet, pe nesimţite, momentul artistic se apropie de final. Şeful dă semne că naraţiunea trece de la conţinut, spre încheiere. Cele mai încărcate de trăire pagini, aici sunt întâlnite. Povestitorul, într-o împletire emoţionantă de sensibil şi tragic, îşi evocă cutremurător efemeritatea, invitând auditoriul, într-un strigăt al cunoaşterii supreme, să bage bine la cap ce spune el, că mâine, poimâine el nu va mai fi şi praful se va alege. Momentul de vrajă poetică se încheie apoteotic, şeful încheie întrunirea ca un veritabil maestru al hipnozei, având grijă să readucă subiecţii înapoi din levitaţia paradisiacă în care îi dusese magia discursului său încărcat de atâta şi atâta poezie. Revenirea la realitatea se face cu mult tâlc, pentru a sublinia clar micimea celor ce au avut norocul şi onoarea de a asculta cele spuse, în încheire, ca o concluzie fără echivoc, şeful mobilizează oamenii – ,,Dracu vă i-a !!!’’.

Urmează ca subordonaţii să facă analiza pe textul poetic încifrat al şefului şi să extragă dintre rânduri mesjul transmis. Aşa sunt marii oameni ai cuvintelor, nu-s uşor de citit. Aşa-i şi şeful, un veritabil literat, tare frumos le mai împleteşte, e mare domle’ ! Puţini îl pot pătrunde ! El însuşi e în dificultate uneori !

Anunțuri
 
 

2 răspunsuri la „,, TALENT NATIV ”

  1. oanaclara32

    13/02/2010 at 9:34

    Ai auzit? a murit sefu’.
    – Da. Si ma tot intreb cine a mai murit odata cu el.
    – De ce?
    – Pai scria in anunt ca „odata cu el a murit unul dintre cei mai capabili angajati ai firmei noastre…”

    – Popescule, de ce vii asa tarziu?!!!
    – Pai, mi-ati spus ieri sa-mi citesc ziarul acasa…

    Un patron catre altul:
    – Cum de angajatii tai sunt mereu asa punctuali?
    – Simplu: am 30 de angajati si 20 de locuri de parcare.

    Seful: – Nu trebuie sa ma priviti ca pe un sef, ci ca pe un prieten care are mereu dreptate.

    La Biroul de Resurse Umane:
    – Ne pare rau, dar nu va putem angaja, pentru ca nu avem ce sa va dam de lucru.
    – Pai, asta n-ar fi asa de grav…

    Seful catre secretara:
    – Cine ti-a spus ca doar pentru ca te-am sarutat de cateva ori ai dreptul sa lenevesti toata ziua?
    – Avocatul meu.

    Intre colegi:
    – De ce nu lucreaza Ionescu saptamana asta?
    – Il inlocuieste pe sefu’.

    Angajatul catre sef:
    – Mi-ati promis ca imi mariti salariul, daca sunteti multumit de mine…
    – Cum pot fi multumit cu cineva care cere marire de salariu?!

    La interviu:
    – Sunteti casatorit?
    – Nu.
    – Ne pare rau, noi avem nevoie de persoane care sunt obisnuite sa se subordoneze…

    La Biroul de Resurse Umane:
    – Cautam pe cineva care nu se da inapoi de la nici un fel de munca si nu se imbolnaveste niciodata.
    – OK, angajati-ma pe mine, va ajut eu sa cautati.

     
  2. coramica

    13/02/2010 at 17:13

    I-auzi! Parca l-ai cunoaste pe seful meu!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: