RSS

,, COPII…”

22 Ian

Copilării

Cred că m-a apucat nostalgia. După copilărie. Mi-am amintit de atmosfera din jurul blocului, pe când eram copil. Începând cam cu ora unu, când veneam de la şcoală, începea hărmălaia. Fotbalul mai exact. Pe atunci, maşinile nu prea ne deranjau, treceau rar şi strada putea fi folosită ca teren de joc. Jucătorii, majoritatea ca mine, cu cheia la gât, erau o groază, de multe ori echipele le făceam de la şcoală. Acasă, doar ne schimbam de uniformă şi scăpam de ghiozdan şi începea meciul.

Jucam cu celebra ,,mingie de 35’’, fiindcă 35 de lei costa. Mai era cea ,,de 400’’, din piele, dar…de unde aşa bijuterie… Meciul dura până pe la patru, când începeau să apară părinţii de la serviciu. După ce-şi adunau odraslele şi plângerile pensionarilor deranjaţi de gălăgia noastră, îi băgau în casă. Cel puţin eu aşa păţeam, venea mama, se bucura tare de halul în care eram de praf, mă lua-n casă, spălat, mâncare, ceva lecţii şi pe la şase evadam iar.

Acum, pe seară, gaşca era completă, iar hărmălaia pe măsură. Acum se petreceau lucrurile cele mai interesante, câte un geam spart, câte o mingie aterizată prin balconul câte unui vecin, câte o păruială amicală sau vreo pereche de palme de la cel mai supărat pensionar din bloc, exasperat că împieliţaţii se plimbă cu liftul. Pe la nouă, începeau să se audă, de pe la balcoane, vocile părinţilor – ,,Gigeeeeeeeele ! Danieeeeeeel ! Costeeeeeel !, hai sus că-i târziu !’’. Uram momentul, mă despărţeam de fericiţii care încă nu fuseseră strigaţi, de parcă plecam peste mări şi ţări. Doar până a doua zi.

Am evocat asta şi din cauză că, acum, în jurul blocului nu mai este picior de copil parcă. Probabil se joacă în linişte acasă, pe la calcularor sau cu alte jucării avansate. S-au schimbat vremurile, copiii de clasa a Ia, a IIa nu mai umblă cu cheia la gât, au bone şi meditatori etc. Dacă e mai bine sau mai rău aşa, nu pot spune, cert e că am o senzaţie ciudată, unii micuţi parcă sunt crescuţi în incubator, iar când ies, la vârste mai avansate afară, auzi că fac câte un lucru de ţi se face pielea găină. În fine, cert e că nu mai văd copii zbenguindu-se sănătos. Unde-s şi ce fac…cei care au copii ştiu.

Apoi, încă un fapt trist. În jurul blocului nu se mai aud copii veseli, ci adulţi nervoşi, înjurându-se de la un loc de parcare sau de la altele. Asta e. Pentru mine, copil fiind, vremea lui Ceaşcă a fost chiar o epocă de aur, a copilăriei, cum era ea atunci, a fost fericită, de asta-mi şi amintesc de zarva aceea continuă. Acu-i linişte, am spus cine o mai tulbură… E bine, e rău ? Nu ştiu. Cert e că, eu în clasa a II a am fost singur la meci pe stadionul Ghencea, cu nişte amici de seama mea… Azi…e cam periculos asta pentru un copil… Din acest punct de vedere, vremurile apuse n-au fost chiar rele. Cu calculatorul am învăţat să umblu mult mai târziu faţă de copiii de azi, şi ? Asta mi-a dat timp să trăiesc copilăria mai sănătos. Cel puţin aşa cred eu.

Nu-i vreun elogiu la adresa vremurilor trecute sau o critică neapărat la cele actuale. E doar senzaţia mea, că ar fi mult mai îmbucurător să aud din casă, în loc de claxoane şi înjurături, larmă de copii juncându-se. Ca atunci când eram copil în ,,fiorosul’’ cartier Rahova al Capitalei. Poveşti…era stăpânit de copii.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, COPII…”

  1. oanaclara32

    23/01/2010 at 4:49

    Frumoase amintiri!

     
  2. coramica

    24/01/2010 at 9:02

    Nostalgicule! Ca mine! De-aia comunicam fain pe bloguri

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: