RSS

,, SINDROMUL POST – SĂRBĂTORI ”

05 Ian

terapie

Instituţiile, cel puţin cele ale statului, vuiesc săptămâna asta. Vuiesc nu de muncă, ci de sindromul post – sărbători. La unii se manifestă sub formă de depresie, la alţii sub formă de limbariţă. Se tratează unii pe alţii, primii ascultă şi-şi mai luminează gândurile, ceilalţi se eliberează, relatând pe larg detaliile chiolhanului diurn şi nocturn, de sfârşit de an.

Acest lucru însă, nu poate fi făcut oricum, pentru ca terapia să aibă efect, ea trebuie musai făcută în timpul programului de lucru, altfel e posibil să aibă reacţii adverse. Astfel, după la mulţi anii şi pupăturile de rigoare, se procedează metodic la disecarea sarmăilor, piftiilor, cozonacilor, cârnaţilor etc, se trece la expunerea acţiunilor, cele conştiente, cât şi inconştiente, prezentarea cu tot cu CV a musafirilor, a covoarelor şi feţelor de masă pătate cu vin şi chiar a eventualelor afecţiuni cauzate de îmbuibare. Dacă treaba s-a consumat în alt loc decât la domiciliu, se rezevă un spaţiu generos şi toaletelor şi bârfirii gazdelor. Dacă s-a petrecut şi în afara graniţelor ţării, expunerea se întinde şi săptămâna viitoare, detalii noi tot apărând până prin preajma Paştelui.

Birourile zumzăie febril de monologuri înflăcărate, pretutindeni răzbat vesele chestiuni ca – ,,Ei, cum a fost ? – Închide uşa să-ţi zic, abia aşteptam să-ţi povestesc !’’. Nu-i vorbă, se stârnesc şi invidii, dar asta nu face decât să ambiţioneze şi mai mult, apoi ştim bine că-i bine venită concurenţa la locul de muncă, stimulează productivitatea. Aceste zile par prea scurte pentru câte sunt de spus. Omul pleacă acasă cu sentimentul lucrului bine făcut şi al datoriei împlinite, a bucurat şi pe alţii cu sărbătorile sale. Însăşi instituţia şi înşişi şefii cei suciţi parcă au primit o palmă, ştiind bine că se taie frunze la câini până la epuizarea tuturor naraţiunilor post-sărbători şi dispariţia sindromului cu acelaşi nume.

În afară de asta, mai trebuie să apară cei care încă zac laţi, răpuşi la pat de tumultul gastronomic şi cei rămaşi înzăpeziţi prin diverse locuri. Alături de cele de mai sus, ei vor atinge şi subiecte mai serioase – ,,Fraţilor, era să mor ! Am scăpat ca prin urechile acului ! Încă un pic şi…’’. Oricum, e bine că s-a terminat totul cu bine şi pot pune şi ei umărul la efortul comun, de început de an şi să urnească instituţia din depresie.

Totul e moralul ridicat şi starea de spirit adecvată, la asta se lucrează acum, se acţionează asupra psihicului, pentru a se crea premizele şi climatul propice muncii efective, mă rog, când o începe ea, prin februarie încolo, nu-i grabă, vorbeam aşa…în perspectivă. Apoi, mai este şi Sf.  Ioan, dacă se pleacă cu elan încă de acum, bioritmul iar e dereglat cu prăznuirea Ionilor şi Ioanelor şi nu ne mai revenim nici până la Paşte, alt hop.

Aşa  că, ar fi inconştienţă curată ca după excesele de sărbători, să se facă şi exces de muncă. Dar, cum am spus, oamenii ştiu şi se păzesc, foarte mulţi ţin chiar post negru. Se detoxifiază la locul de muncă, evocând visători colesteroalele cu greu asimilate. Cel puţin până la leafă, repaos şi terapie orală, nu-i uşor cu sărbătorile, doar cei leneşi nu ştiu cât sunt de obositoare şi solicitante !

Anunțuri
 
 

Un răspuns la „,, SINDROMUL POST – SĂRBĂTORI ”

  1. oanaclara32

    05/01/2010 at 7:04

    😀 presupun ca nici prin gand nu le-a trecut sa faca asa ceva 😀

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: