RSS

,, RĂCNESC, DECI EXIST ! ”

08 Dec

urlete

,,A răcni’’, în percepţia celor mai mulţi, este o acţiune săvârşită într-o împrejurare limită, când chiar ne ieşim din pepeni. Cu toţii mai avem câte o ieşire. Din păcate, cunosc o serie de inşi care adoptă această formă extremă de a transmite ceva, în mod curent şi pentru lucruri dintre cele mai banale. Nivelul decibelilor emişi, depăşeşte cu mult importanţa celor debitate. Informaţia utilă din mesaj se opreşte undeva la nivelul corzilor vocale şi la noi ajunge decât un bombardament fonic, iritant şi insuportabil.

Vocea puţin răguşită şi ochii bulbucaţi, sunt, în accepţiunea acestor urlători, semne ale unei activităţi cerebrale intense, convertită în sunete pe măsură. Dovadă de prestanţă şi implicare. A răcni într-una este văzut ca semn al unei dominaţii incontestabile, impunere a propriei voinţe şi chiar de impunere a respectului.

Puterea sunetului, bate şi depăşeşte puterea raţiunii acestor oameni. Nevoia imperioasă de a scoate sunete intense, o depăşeşte pe cea de a emite argumente solide şi mai puţin zgomotoase. Şi ele chiar dacă există, e imposibilă perceperea lor din şuvoiul de isterie. Tot ce se degajă în jur e o nemulţumire perpetuă faţă de tot şi toate, pe care eu unul nu o înţeleg. Nici la nivelul atitudinii, nici ca exprimare a ei. Toţi avem nemulţumiri destule, ce-ar însemna ca toţi să le exteriorizăm răcnind…

Acest mod unilateral de a comunica, nu poate atrage decât un singur calificativ – smintit. Asta pentru că respectivii au totuşi două picioare, că dacă am fi foarte scrupuloşi, asemănarea corectă e cu făptura al cărei limbaj e definit prin verbul ,,a rage’’. Acelaşi înţeles desprind din comunicările ambelor specii. Mă întreb ce s-ar întâmpla cu aceşti oameni dacă bunul lor cel mai de preţ, organul vocal, şi-ar pierde capacitatea de a mai funcţiona la parametri maximi. Probabil fie ar face implozie, fie ar scrie pe pereţi cu un cui. Sau altă modalitate extremă, cu acelaşi impact asupra celorlalţi. Poate un flex, ca breloc la chei şi purtător de cuvânt.

De multe ori m-am întrebat de unde provine această practică, răcnitul non stop. Greu de spus. La cei întâlniţi de mine, înclin să cred că e vorba de o răutate umană congenitală, combinată cu o lipsă crasă de cultură şi educaţie. Rezultă de aici individul veşnic pornit împotriva tuturor, iar prima şi cea mai la îndemână armă e urlatul, pe fondul neconştientizării faptului că e cel puţin suburban să zbieri. Educaţia sa îi spune că e cât se poate de normal şi sănătos. În rarele momente când se exprimă la intensităţi normale, mai mult ca sigur că e un efort din partea lor, în scopuri interesate. Situaţia oricum nu durează, revin repede la starea de scos mugete, adică ei înşişi.

Am expus aceşti primitivi nu că discursul lor m-ar deranja, cât poluarea fonică pe care o produc. Despre mesajul în sine, ei şi doar ei ştiu care este, dacă nu cumva nici ei nu au habar. Dacă le ceri să-l expună cu voce scăzută, se constată că de fapt nu-i nimic de spus sau e ceva absolut banal.

Soluţia ar fi ignorarea lor, prin utilizarea dopurilor de urechi. Dar sunt totuşi uman, mă gândesc că la un moment dat, printre alte urlete inutile, ar putea ţipa şi după ajutor, vreo criză ceva. M-aş simţi oarecum necomfortabil că nu i-am auzit…deşi, e riscul lor.

Anunțuri
 
 

Un răspuns la „,, RĂCNESC, DECI EXIST ! ”

  1. oanaclara32

    08/12/2009 at 7:37

    Poate ca oamenii au probleme cu auzul si daca nu se aud , nu pot comunica. Mai stii… 😀

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: