Și azi
Și azi te-aștept din gânduri nerostite
Și te îmbrățișez în depărtări,
Îmi cresc în suflet ramuri desfrunzite
Cu frunza pribegindu-se prin zări,
Și azi te-aștept din visul ce se teme
Printre-amintiri să nu mă rătăcești,
Îmi curg prin vine râuri de poeme
Tu muză, oare unde pribegești…
Și azi te-aștept din dorul ce nu știe
Cum s-a-ntrupat, din ce adânc mister
Pe tâmple-mi ninge parcă veșnicie
Crescută din minutul efemer,
Și azi aștept ca pasul să te cheme
S-aduci cu tine pruncii pribegiți,
Să alergăm prin codri de poeme
Noi trecători, ei veșnic înfrunziți.
T.D.






ela1l
23/02/2012 at 11:37
superb…
Daniel Tudose
23/02/2012 at 11:42
nici chiar asa
ela1l
23/02/2012 at 11:58
ba chiar foarte tare așa
clauclaudia
24/02/2012 at 11:39
Toate poemele tale sunt din suflet și foarte frumoase, se simte că trăiești o mare emoție, dar acesta este deosebit. Mi-a plăcut foarte mult.
Daniel Tudose
24/02/2012 at 11:54
merci pt aprecieri
clauclaudia
24/02/2012 at 11:56
Cu plăcere