Călătorie
N-ai vrea să mergi cu mine până-n lună
În odiseea cea mai colosală,
Doar noi și ce-o mai fi pe-acolo
Și cu bilet doar dus la nava spațială…
Să ne iubim nebun, imponderabil,
Ca un străin cu o necunoscută,
Călătorind cu fiecare fază
În alt alcov, pe fața nevăzută,
Să ne expunem toată indecența
Doar altor malformați de arieni,
Să doarmă liniștită toată norma
Și să mai crape fierea și în marțieni.
Și-apoi într-un dezmăț cu lună plină
Cu ia-mă nene iar vom fi pe-aproape,
Vei face tu cu mâna, eu cu steagul
Ocaziei ivite-n telescoape.
T.D.






ela1l
17/02/2012 at 15:41
ce frumos…. deja visez cu ochii deschiși…
Daniel Tudose
17/02/2012 at 15:43
2 bilete deci
clauclaudia
18/02/2012 at 18:43
Frumos poem și original. Ca stilul tău, de altfel.