Gând de iarnă
Florile iernii înfloresc în fereastră
În forme bizare, scânteiri ce clipesc,
Petale de gheață pe-o frescă măiastră,
Diafane corole din neant zugrăvesc
Un chip și un gând, privind de departe
Prin fereastra-i, o glastră cu flori ce nu mor,
Mutând pas cu pas, lin, semnul de carte
Spre grădini înflorite udate cu dor.
Obrazu-mi apropii de icoana de gheață,
O sărut și cu drag îmi șoptește ușor -
Privește-mă doar și lasă-mă-n viață
Prin ochii-mi privește întregul amor
Scris în slovă de aur și briză de vară
Ce-ncleștarea aprinsă din priviri o topi
Și scrierea-ntreagă ce din sticlă-o să moară
La fereastra-mi topită candid vei citi…
T.D.
Like this:
5 bloggers like this post.
Daniel Tudose
gargbird
21/01/2012 at 16:11
Ca sa respecti tempo-ul poeziei (excelenta, de altfel), ai putea sa adaugi cate un cuvant in versul 2 din strofa a II-a si a IV-a, cam asa:
Un chip și un gând, privind de departe
Prin fereastra-i “albastra” cu flori ce nu mor,
Scris în slovă de aur și briză de vară
Ce-ncleștarea “eterna” din priviri o topi
Daniel Tudose
21/01/2012 at 16:16
tks, nefiind poet…
gargbird
21/01/2012 at 18:01
Ba esti, doar ca inca nu-ti dai seama.
Daniel Tudose
21/01/2012 at 18:06
fie
ela1l
21/01/2012 at 18:37
„Și scrierea-ntreagă ce din sticlă-o să moară
La fereastra-mi topită candid vei citi…” nimic mai mult… mulțumesc.
Daniel Tudose
21/01/2012 at 18:40
cu siguranta
clauclaudia
22/01/2012 at 12:55
Atat de frumoasa poezia, incat m-a facut sa privesc pe fereastra..la “florile iernii..”.
Daniel Tudose
22/01/2012 at 14:31
merci