,,TE AȘEZ ”

Te așez

Te așez drept icoană, iubire eternă,
În liniștea nopții, coboară-mi în pernă
Tot chipul să-ți mângâi și ochii ce ard,
Șoptindu-ți în taină, cu patimi de bard,

Coboară-mi în brațe, doar visul s-audă
Cuvântu-ți de taină, dăruirea cea nudă
Ce din ramă pășește, contur ca să prindă,
Crâmpeie dansează, slove sacre colindă,

În foșnet de vise învelite-n satin,
Pogoară deasupra-mi tot zborul stelin,
Mă-mângâie aripi odată-sfărmate
Poleite cu vise ce-am zis că-s furate.

Pe buze sărutu-ți mi-l dărui ușor,
Ți-l întorc înzecit fără teama de dor,
Rama goală zâmbește, zâmbește o lume,
Iubirea-i la piepu-mi și are și nume.

T.D.

 

 

,,112”

112

Dacă febra cumpărăturilor și reducerilor de sărbători cu buluceala aferentă nu este deloc un brand românesc, ei bine, în ceea ce privește îngrămădeala de la secțiile de urgență ale spitalelor pe fondul orgiei gastronomice și bahice încă nu sunt lămurit. Postul prelungit l-aș scoate din calcul, în general nu mai este o cauză a exceselor generatoare de intervenție medicală, ce ar putea rămâne… Spiritul mai chefliu al românului, care înfruntă orice riscuri întru petrecerea unor sărbători antologice, de povestit nepoților… Savoarea ieșită din comun a bucătăriei românești în fața căreia omul nu rezistă și e răpus eroic… O filosofie a preaplinului tradusă prin celebra zicere ,,Decât să-mi pară rău, mai bine să-mi fie rău !”… Bucuria de nestăvilit cu prilejul momentului ce creează un apetit mult peste puterile organismului… Convingerea că îmbuibarea până spre pragul critic este o datorie sfântă a oricărui bun creștin, ce cuantifică pe o scală precisă gradul de spiritualizare… Dorința de a spulbera mitul conform căruia de sărbători sunt de gardă, în general, medici mai lipsiți de experiență, mă rog, dintre cei mai noi…
Orice ar fi, cred că de data asta, acest ,,obicei” are bune rădăcini autohtone, ca intensitate a fenomenului. Nu-l mai putem pune pe seama faptului că-i criză sau că peste tot e așa. Ține cel mai mult probabil de responsabilitatea fiecăruia, capitol la care nu excelăm.
T.D.

 

,,SECUNDĂ”

Secundă

Timpu’ s-a oprit în pragul
Ce redută-i este parcă,
‘Geaba-și vântură toiagul
Noi plutim absenți pe Arcă,
Lunecăm pe valul lumii
Peste scufundate creste,
Prin ogradă umblă hunii
Bulucind pe la ferestre,
Umbre spânzurate-n geamuri
Cu păcatele-ntr-o mână,
Buha cântă printre ramuri,
Luna zace într-o rână,
Un ciclop deasupra nopții
Suferind de miopie,
Susur scârțâitul porții,
Ninge lin cu agonie,
Nămeți prind să se înalțe
Prin secundele de-afară
Eu te țin tot strâns în brațe
Pentru-a nu știu câta oară.
Bate vântul moace crețe
Ce termină stârvuri nude,
Buha-ncepe să înghețe,
Gura nu i-se mai aude
Când încep să se perinde
Vizigoții, vin cu spor,
Deghizați sunt în colinde,
L-au mâncat și pe Azor,
Nemurirea stă să vină
Din căință și durere,
Curge pronia divină,
Îngerași duhnind a bere
Vestesc Doamne învierea,
Chiar-nainte de născare,
Veacu-și dete cu părerea
Hoarda sfântă e-n mișcare
Behăind dom dom să-nalțe,
Cu mult patos si cu drag,
Și din gură și din brațe
Până-n ceruri, pe catarg.
Noaptea se așterne afară,
Timpul peste prag pășește
Iară eu, cam într-o doară
Deschid ambele ferestre
Să pătrundă iarna toată,
Cu nămeții săi cei calzi,
Toată pronia curată
A pădurilor de brazi.
T.D.

 

,,URĂRI”

Sms

Formalismul stereotip al urărilor de sărbători ce suprasaturează toate canalele de comunicație aproape a luat startul. Mesajul, oral sau scris, mai filosofic, poetic sau umoristic, original sau cules de ici colo, uni sau bilateral conține în esență aceleași teme, sănătate, bucurie, belșug. Cu siguranță, în cadrul acestui flux abundent, plin de altruism, un loc aparte îl ocupă sms-ul, această minunată invenție la îndemâna oricui care face ca tot prisosul de bunătate să se transfere în timp real oriunde. El este purtătorul unui gând ales pe sprânceană, fie de pe un site profilat pe așa ceva, fie primit și care a impresionat, fie pur și simplu creație proprie într-un moment de adâncă revelație. Indiferent de muză el trebuie musai să fie generos și să acopere toată plaja de dorințe, posibile și imposibile, pe care destinatarul le-ar putea avea, astfel încât să aprecieze corespunzător larghețea expeditorului și apetitul său spre a dărui ani, bunăstare, fericire ș.a.m.d. Apoi condiționalitatea caracterului de bijuterie al sms-ului îmbelșugat survine din natura sa circulară, transmis întregii agende telefonice, cine are timp să personalizeze pentru fiecare în parte… Prin urmare e lesne de înțeles, el trebuie să împace atâta amar de lume, el, unu singur, în același timp, cu toate că, e bine știut, conținutul său nu o dată e ignorat de cel care-l primește și care nu citește decât semnătura. Ce poate fi mă rog așa inedit acolo, doar nimeni nu te înjură de Crăciun, așa că… Dar e bine să fim siguri, or mai fi și din ăștia care n-au ce face și verifică chiar gramatica urărilor, acum n-or să zică nimic, dar după sărbători, la o supărare, te poți trezi cu un ,,băi analfabetule” de nu te vezi. Pentru fețe mai spălate și care s-au remarcat și ele în decursul timpului rupând ani și abundență de la gura copiilor și dăruind-o cu două mâini prin intermediul undelor electromagnetice, se poate opta pentru un mesaj multimedia care să răsplătească și să umple inima de bucurie celui ce-l primește. Dar, cum am spus, asta pentru un cerc exclusivist de persoane excepționale care merită această formă. Însă să revenim. Pentru evitarea unui dezastru de proporții, în cazul în care optați pentru o urare text primită la rândul dvs., puricați-o de două ori înainte, se poate întâmpla să pățiți ca nefericitul care în Ajun de Crăciun mi-a expediat un înflăcărat ,,Fie ca sărbătorile pascale…ș.a.m.d.”. E bine deci, fie să aveți lucrurile bine organizate, pe căprării în telefon, Paște, An Nou, Crăciun, onomastică etc, fie să parcurgeți textul, cel puțin din punct de vedere al ocaziei. În plus, faceți oficiile din timp, nu vă lăsați la mâna companiilor de telefonie ale căror rețele infecte se supraîncarcă creându-se ambuteiaje de ani lumină de ,,La mulți ani !”. În speranța că ale dumneavoastră firitiseli nu vor rămâne agățate prin cine știe ce server sabotor, vă doresc numai bine și replay-uri pe măsura generozității.

P.S. Nu uitați de via mail, dar e riscantă, până-și verifică omul căsuța ați sughițat deja…
T.D.

 

,,SUNT”

Sunt

Sunt roua din zori, căzută pe-o floare,
O lacrimă-n zi, ucisă de soare,
Un bob efemer, matinal ce trăiește
Atât, pân-ce firea deplin se trezește

Ca toată trăirea-mi cu pasu-i să ducă,
Stingându-se-ncet, precum o nălucă,
Sunt stropul din iarbă ce moare subit
Purtat o secundă pe-un bombeu rătăcit

Dăinuind doar atât cât ține-o privire,
A zorilor umezi pe veci amintire
Învelită-n crepusculi de răsărit aburind
Topindu-și puținul, cu savoare murind.

Sunt roua de-afară, chiar de pasul nu trece,
Dar gându-nțelege mângâierea cea rece
Și dansul din iarbă cu concret și himere.
Sunt gândul din zori ce-nvie și piere.
T.D.

 

,,REVOLUȚIONARII”

Nesimțire românească

Ca și ajutoarele sociale acordate fără capăt și indemnizțiile de revoluționar date pe bază de martori – ,,da, și el a luptat !” a dat naștere unei categorii sociale distincte de lipitori parazite care acum scârbesc pe toată lumea protestând că li se iau pomenile. O categorie suprasaturată de impostori și escroci, majoritari în acest segment care acum își varsă dejecțiile în stradă, urlând cât îi țin bojocii de cât s-au jertfit și cum Guvernul le ia drepturile, drepturi ,,ce ni se cuvin”. Păi dacă li se cuvin, eu zic că tot poporul român ar trebui să încaseze așa ceva, de ce nu ? Ba l-am văzut și pe celebrul Gavroche de România care la Revoluție avea 13 ani plângându-se cum i-a sabotat viitorul România liberă și a ajuns săracu zidar. Vă închipuți, marele erou juvenil care vagabonta fără căpătâi și l-a pălit norocul să fie tras într-o poză, simbol ce mai… Și să admitem că ăsta a avut meritu că a ajuns pe coperta unei reviste străine, dar zeci de mii de gură cască ce sug pomeni și nu fac nimic ? O categorie de veritabili nerușinați, scutiți de impozite, gratuități la transport, împroprietăriți cu terenuri foarte mulți, lucruri cu care rămân, produc silă răgând că vor și indemnizația. Sunt de acord să ia cei care au fost răniți sau cu rude decedate, ceilalți…la muncă nerușinaților ! Impostori nesimțiți !

T.D.

 

 

,,TALENT”

Triumful talentului

Povestea lui Nicușor este una senzațională. Primele semne ale unei precocități prevestitoare de un viitor extraordinar le-a dat atunci când la o vârstă neobișnuit de fragedă a legat primele cuvinte articulate, uimind pe toată lumea. Apoi, Nicușor a învățat acasă scrisul și cititul încă înainte de a păși pe porțile școlii, astfel încât, atunci când a făcut-o, primele clase au fost o nimica toată. Copilul trebuie ținut ocupat, așa că părinții, observându-i înclinația, l-au înscris la cercul de muzică, unde cu o dezinvoltură nemaiîntâlnită deprindea tainele viorii, în paralel cu lecțiile de înot, unde își uimea instructorii cu abilitățile extraordinare. Să nu credeți că a neglijat școala, în clasa a cincea participa deja regulat la olimpiada la matematică, obținând rezultate excepționale la faze avansate. Între timp, sub forma jocului copilăresc, Nicușor umplea caiete întregi cu desene, la început mai stângace și inocente, însă pe măsură ce exsersa ele relevau un real talent, sesizat și de părinți care au cerut opinia unui artist, opinie atât de entuziastă încât i-a convins pe loc să-l înscrie la un cerc de profil. În materie de vioară deja devenise o tânără speranță, iar cei de la bazinul de înot au recomandat cât se poate de serios părinților să ia în considerare o carieră sportivă. Lucru la care profesorul de matematici realmente a luat foc, cum, când Nicușor lucrează singur Gazeta Matematică de la cap la coadă, ce idee trăsnită mai e și asta… Mai trebuie spus că nici nu era încă în clasa a VIII-a și Nicușor era înconjurat de o mulțime de admiratoare, trăsăturile sale moștenite de la mama și fizicul armonios și atletic nu puteau trece neobservate, ca să nu mai vorbim de talentul său muzical ce atrăgea ca un magnet, plus portretele în creion care încântau peste măsură. Primul moment dificil pentru părinți a venit odată cu admiterea în liceu, dilema e mare, muzică, sport, arte plastice, un profil real… Nicușor îmbrățișa toate variantele, numai că… Bunicul a venit cu soluția, un profil de uman, nu strică să-și descopere și latura asta, mergând în paralel și cu celelalte. Idee ce s-a dovedit prolifică, într-o clasă în care Nicușor era singurul băiat a depășit la gramatică și literatură toate fetele, devenind preferatul doamnei de română ce-i prevestea elogios o carieră de scriitor, în bună măsură datorită eseurilor scrise de băiat cu mult talent. Între timp a devenit campion național de juniori la înot, scriind totodată și prima sa compoziție muzicală, apreciată unanim în special datorită virtuozității pe care o presupunea. De asemenea în cadrul unui vernisaj mai mare a expus la secțiunea tinere talente câteva lucrări ce au atras atenția. Deși la profil de uman, Nicușor își extazia noul profesor de matematică, valsând prin analiză, algebră și celelalte. Fiind înconjurat de atâtea fete, a venit inevitabil și prima dragoste, și a doua și următoarea, cum am spus, partea feminină avea o slăbiciune pentru el. Luând bacalaureatul în mod strălucit a considerat soluția bunicului, prăpădit între timp, încă viabilă și a optat pentru facultatea de drept spre a nu favoriza în mod special nici una dintre aplăcări în detrimentul alteia, lucru ce ar fi luat puțin din celelalte. Prinzând repede, cei patru ani de studenție au fost floare la ureche, în paralel cu…da, aici a fost a doua cumpănă, în paralel cu…părinții trec printr-o dramă. Înotul nu l-a abandonat dar momentul trecerii la seniorat l-a considerat unul inutil și prea restrictiv, vioara desigur, marea sa dragoste însă, cum el spune, s-a cam săturat să cânte în casă, lucrările de desen…culmea, a încercat o expoziție, l-au luat în râs niște șmecheri de la facultatea de arte…, ecuații și integrale, ca pe apă, dar… Un moment cumplit, proaspăt absolvent de facultate, Nicușor a încercat dreptul, însă, pentru prima dată în viața sa a simțit că un domeniu este complet străin de el, nu numai că nu-l cheamă, dar îl respinge în totalitate. A început o perioadă de multiple încercări și experimente, deși înzestrat nu putea înțelege ce are CV-ul său, de ce toți zâmbesc oarecum ironic, ba unul i-a zis o dată ,,…păi tinere, tu ai trecut aici mai multe hobby-uri decât…”. Au trecut mai bine de zece ani de atunci, Nicușor stă cu părinții, pensionari acum, mai meditează copiii din bloc la matematici, le mai face câte o planșă și cântă la vioară, cântă, vă spun, dumnezeiește, de ți se rupe inima…
T.D.

 

,,CÂTEVA SFATURI”

Dragi români,

Sunt nutriționistul Giogionel Suinescu și vin în fața dvs. cu mult înaintea lui Fuego și colindele lui pentru a vă avertiza de pericolele mesei de Crăciun. Trebuie să știți că porcul modern nu mai este porcul prietenos pe care-l știm, el este unul răzbunător, chiar și după sucombare dă cu colesterol în stânga și-n dreapta pe vase și artere, porcu-i tot porc și basta. De asemeni, nu vă lăsați înșelați, perfidia sa se manifestă deghizată și sub formă de piftie, cârnați și sarmale, lucrări ispititoare asupra cărora noi nutriționiștii ne exprimăm profunda indignare. În continuare, capcane calorice letale se mai află la pândă în nevinovatul cozonac, pe cât de inocent, pe atât de periculos. Conținând devastatorul ou, zahărul amăgitor și alte ingrediente pe care eu le-aș eticheta cu capul de mort de la curent, pufosul și rumenitul frumos mirositor stă alături de porcul asasin. Cozonac ca la mama acasă  …mă leși…să nu mai fim sentimentali, sunt pline cimitirele ! Dansează hepatita ! Nu răsuflați ușurați, pasărea, da domnilor, banala pasăre a devenit un inamic de temut pe mesele dumneavoastră, cultura alimentară a fost pur și simplu infestată de gobăi ucigașe, avertizăm cât se poate de serios. În acceași situație se află peștele, asupra acestui aliment planează un fals mit pozitiv, este doar propaganda unor comercianți inconștienți, nu vă lăsați manipulați. Noi nutriționiștii știm de asemenea că România are o străveche tradiție în ceea ce privește brânzeturile, dar când ne vom scutura oare de tarele trecutului ? Cercetările recente, știți dumneavoastră ce grozăvii au descoperit în acest produs ? O să o spun, chiar dacă-i în preajma sărbătorilor – cancer ! Vreți una ca asta pe masa de Crăciun ? Dumnezeu să ne apere ! Mai departe, deja m-am enervat, pâinea, nenorocita de pâine, înainte prostea, acum ucide, ucide cu zile oameni buni, până și grâul s-a ridicat împotriva noastră, n-am buletinele de analiză la mine, nu vreau să vă sperii acum da-i groasă !!! Aviz amatorilor de mămăliguță aurie și aburindă ! Minciunile care ni se bagă pe gât că pelagra a fost eradicată sunt doar acțiuni care sabotează sănătatea unui popor întreg, ăsta e darul pe care ni-l aduce Moșul la ceas sfânt dacă nu ascultăm nutriționistul. Uh, ce-am nădușit…dați-mi o gură de apă…ați fiert-o în prealabil ? Nu ?! Spală-te cu ea pe…mă scuzați, să revenim, așa, ce bem ? Hm, o să spuneți vin. Fals ! O dată, dacii s-au dus de râpă cu asta, apoi nici nu aveți idee ce mutații genetice a suferit via în ultimele decenii, vrem să gustăm din așa ceva cu ocazia nașterii Domnului ? Nici măcar esența vieții, apa, nu mai este un aliment sigur, dar, pentru a evita dezhidratarea de sărbători vă sfătuim să fierbeți la foc potrivit cel puțin doi litri pe zi. Hai, v-am pupat, Sărbători Fericite, ajută-mă puțin tu ăla cu camera, uh ce m-am îngrășat.
T.D.

 

,,ZIUA VRĂJITOARELOR”

Ziua vrăjitoarelor

În afară de aspectul penal al escrocheriei și șantajului legat de recentul mediatizat caz cu vrăjitoarele, ghicitoarele sau ce-or fi, care rămâne de dovedit, ni s-a relevat și unul asupra căruia nu mai planează nici un dubiu, acela al unei cumplite naivități și prostii de proporții astronomice. Din partea părții păgubite, evident, spuma unei așa zise lumi mondene dar care mai degrabă ar putea fi ușor etichetată ca fiind mai apropiată cu duhul de realitățile evului mediu. Blestemul, deochiul, incantația și mai știu eu ce alte ritualuri pe bază de fierturi și tânguieli pe nas par a părăsi sfera lor de maimuțăreală, instituindu-se ca și crez, gras remunerat, în mintea unor oameni pe care de bine de rău mass media îi promovează și-i tot pomenește pentru una sau alta. Înfierarea așa ziselor vrăjitoare, desigur niște talentate escroace, aș lăsa-o pe ultimul loc și m-aș concentra asupra victimelor lor, categorie numită ,,cei care-și merită soarta”. În general indivizii profund dezechilibrați care bântuie micul ecran precum tifosul exantematic spălându-și fără rușine izmenele mizerabile în public, așa zise vedete lovite de damblaua banului făcut ușor și pe nimic care-și savurează propria glorie mediatică și speră s-o sporească prin orice metodă, inclusiv cea sus pomenită. Nu-i vorbă, dacă urcăm puțin mai sus, nu mult, în sfera politică, găsim și acolo destui afectați la mansardă de fascinanta lume ocultă, începând de la celebra flacără violet de care cu greu a fost exorcizată scena politică și terminând cu reacțiile unora pe tema recentului val de voodoo, temători să legifereze ocultismul din cauza unei posibile răzbunări a spiritelor supărate. Să-mi fie cu iertare, însă dacă pirandele cu globuri de cristal și poțiuni din dinți de șopârlă au un asemenea vad, din lumea așa zis bună și plină de bani, ar fi rușinea și de râsul spiritelor să nu profite din plin de nebunia unor semeni arizi într-ale spiritului. Am spus dezechilibrați deoarece la momentul secolului XXI, nu-i destul că mii de oameni cred cu tărie că atingându-și portofelul de moaște acesta va deveni doldora în scurt timp, dar iată că sunt unii, prezumați mai destupați, care cred și-n soluții alternative de aducere a fericirii de partea lor. Că nu-s creștinești, nu comentez, deși ei se erijează în creștini model, dar dacă moaștele hai să zici că printr-o coincidență îți pot umple teșchereaua, spiritele se vede bine că o ușurează simțitor, ce zic simțitor, cu mici averi. Prin urmare am încetat să-i consider pe cei ce-și rup hainele și-și crapă capul pe la moaște drept cei mai rătăciți dintre noi, iată că Suedia, Burundi ori cum le-o mai chema ne-au dovedit fără echivoc că nu există nici o limită pentru rătăcire și ăsta e un mare merit al lor. Ca o concluzie, întâi ar trebui strânși nebunii și proștii, cel puțin din ochii noștri și apoi așa zisele vrăjitoare, din punctul meu de vedere n-au decât să fiarbă licori pentru uz propriu și personal, ocupațiune care oricum face parte din cultura lor să spunem și nu va putea fi eradicată. Pentru păgubiți, își merită soarta cu prisosințăn-am ajuns să compătimim toți oligofrenii căzuți în misticism !
T.D.

 

,,DRAGA MEA …”

Draga mea fostă soție,

Fiind atât de grăbită, atunci când ai plecat, să jupoi de pe pereți tapetul de prost gust cumpărat de măta /de ce nu mă mir că-i văduvă …/ ai uitat pe aici câteva lucruri pe care ți le trimit odată cu prezenta -
- pantofii de jogging nou nouți în care ai împlinit o sută de kile înainte cu o lună să pleci, i-aș da femeii de serviciu da e subțirică și e păcat,
- tigaia aia roșie de era să luăm foc când ai uitat-o în cuptor cu pilaf sau varză, e păcat de ea, cine știe, poate te mai apucă gătitul vreodată,
- o pereche de bocanci găsiți în cămară, știu sunt bărbătești, dar, dacă mai știi, eu nu port 47, mă gândesc că omul îi caută
- una pereche blugi de când aveai 50 de kile, amintirile frumoase e păcat să moară
- cartea ,,Femeia în alb” pe care ai început-o acum trei ani și știu ce curioasă erai să-i afli finalul
- diploma de bacalaureat în care erau înfășurate niște bigudiuri ruginite, alea le-am aruncat, știi ce-a pățit unchi-tu cu tetanosul
- șlapii ăia pe care ziceai că i-ai pierdut în tren, erau sub pat
- o poșetă plină cu scrisori semnate Titi, conținutul e indescifrabil, bag seamă că mai sunt și alți analfabeți în afară de frati-tu
- o perie de păr, ca să fiu mai exact cu păr, mult păr, ți-a mai rămas ceva în cap ?
- coșul cu rufe, nu l-am deschis, știi că sunt discret, bănuiesc că le cauți, mașina de spălat i-ați gândul
- trei seturi cu farduri căzute după mobila de bucătărie, cred că de atunci când ai vrut să faci ouă roșii de Paște
- o căciulă rusească, n-am idee ce-i cu ea, totuși vezi…tipul cu bocancii s-ar putea să știe
- ceasul care ți l-am făcut cadou de ziua ta, nu-i stricat cum ziceai, în dreapta are o cheiță de la care îl întorci
- dvd-ul de la nuntă, o făcătură a ălora de la firmă, nu apare când măta a căzut mangă peste orchestră și nici când soră-ta și-a pus în poală felul doi
- rochia de mireasă pătată de vin…când ți s-a făcut rău
- o pereche de boxeri dungați găsiți în vaza din sufragerie, oribil, desculț, cu capul gol, fără…
- periuța de dinți, n-am otrăvit-o, e în țiplă cum vezi
- blana aia neagră, cu o mare rugăminte, să-mi trimiți paltonul înapoi tâmpito, cum dreacu te-a încăput ?

Ex soțul.
T.D.